Forums » Vechiul Testament

despre aparitia pacatului in univers

  • Suferinţă-ngăduită…

    Suferinţă-ngăduită ,
    mi-este greu să te pri...  more
  • Fii fata..

    Fii fata credincioasă. Fata pentru care Dumnezeu e p...  more
  • Acum 10 luni mi-am cumpărat această plantă, am citit și eu despr...  more
  • Am terminat de citit o carte din Biblie, de unii ignorată, de al...  more
  • Va las o lista a cartilor pe care le-am citit de-alungul anilor ...  more
  • 25 de lucruri pe care sotul tau tanjeste sa le auda:

    1.Sunt ata...  more
  • Salutare ! Este primul subiect pe care îl deschid pe această pla...  more
  • Voi scrie puțin mai jos fixurile mele și puteți continua voi .. ❗❗
  • Căci este o profeţie, a cărei vreme este hotărâtă …Dacă zăboveşt...  more
  • Sfântu Petru stătea la poarta raiului și aștepta musafiri, ca de...  more
  • Iacov 5:8

    Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, ...  more
  • „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)


    B...  more
  • „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)

    Bi...  more
  • În ziua de astăzi, dragostea este suprautilizată și subevaluată ...  more
  • Esti pregatit pentru mai multa revelatie din vechiul testament c...  more
  • CHIVOTUL SI JERTFA....Cateva exemple din vechiul testament unde ...  more
  • ..RAPIREA -- 1TESALONICENI 4:16 Căci Însuşi Domnul , cu un strig...  more
  • Buna ziua as vrea sa cunosc mai multi Români creștini care locui...  more
  • Cine sunt cei patru calareti din apoc 6?
  • ....
  • May 22, 2010 5:15 PM EEST
     Cand a fost creat Lucifer si cand a intrat pacatul in Univers?
  • February 24, 2011 7:57 PM EET
    Părăsindu-şi locul din prezenţa imediată a lui Dumnezeu, Lucifer a plecat să răspândească spiritul nemulţumirii printre îngeri. Lucrând cu o discreţie misterioasă şi ascunzându-şi pentru un timp adevăratul scop, sub aparenţa respectului faţă de Dumnezeu, s-a străduit să trezească nemulţumire faţă de legile care guvernau fiinţele cereşti, sugerând că ele impuneau restricţii nenecesare. El susţinea că, întrucât prin natura lor erau sfinţi, îngerii trebuie să asculte de îndemnul propriei lor conştiinţe. Căuta să trezească simpatie pentru el, spunându-le că Dumnezeu procedase nedrept cu el acordând onoarea supremă lui Hristos. El pretindea că aspirând la putere şi onoare mai mare, nu urmărea înălţarea de sine, ci căuta să asigure libertatea pentru toţi locuitorii cerului şi că pe calea aceasta ei ar putea să atingă o stare de existenţă mai înaltă.
    Dumnezeu, în marea Sa îndurare, a suportat îndelung pe Lucifer. El nu a fost îndepărtat imediat din poziţia lui înaltă când a nutrit prima dată spiritul de nemulţumire, nici chiar atunci când a început să-şi prezinte pretenţiile false înaintea îngerilor loiali. El a fost menţinut mult timp în ceruri. Mereu i s-a oferit iertare cu condiţia pocăinţei şi ascultării. S-au făcut eforturi pentru a-l convinge de greşeala lui, cum numai iubirea şi înţelepciunea infinită puteau să conceapă. Spiritul de nemulţumire nu fusese cunoscut niciodată mai înainte în ceruri. Nici chiar Lucifer n-a înţeles, la început, încotro se îndrepta; el nu înţelegea natura adevărată a simţămintelor lui. Dar când s-a dovedit că nemulţumirea lui nu are motiv, Lucifer a fost convins că era greşit, că cerinţele divine erau drepte şi că ar trebui să le recunoască ca atare înaintea cerului întreg. Dacă ar fi făcut lucrul acesta, s-ar fi salvat pe sine şi pe mulţi îngeri. În acel moment el nu renunţase complet la supunerea faţă de Dumnezeu. Deşi părăsise poziţia de heruvim ocrotitor totuşi, dacă ar fi fost dispus să se întoarcă la Dumnezeu, recunoscând înţelepciunea Creatorului şi dacă s-ar fi mulţumit să ocupe locul rânduit lui în marele plan al lui Dumnezeu, ar fi fost restabilit în poziţia sa. Dar mândria l-a împiedicat să se supună. El şi-a apărat cu insistenţă cauza, susţinând că nu are nevoie de pocăinţă şi s-a angajat cu totul în marea controversă împotriva Făcătorului lui.
      Dumnezeu, în marea Sa îndurare, a suportat îndelung pe Lucifer. Satana acuza Legea şi guvernarea lui Dumnezeu de discordia pe care el însuşi o provocase în ceruri. El declara că tot răul era urmarea conducerii divine şi pretindea că scopul lui era să îmbunătăţească rânduielile lui Iehova. De aceea era necesar ca el să demonstreze natura pretenţiilor lui şi să arate efectul schimbărilor propuse în Legea divină. Propria lui lucrare trebuia să-l condamne. Satana pretinsese de la început că nu se răzvrătise. Întregul univers trebuia să vadă pe amăgitor demascat.
    Chiar şi atunci când s-a luat hotărârea că el nu mai putea să rămână în cer, Înţelepciunea infinită n-a distrus pe Satana. Deoarece numai slujirea din iubire poate fi primită de Dumnezeu, loialitatea creaturilor Sale trebuie să se întemeieze pe convingerea lor despre dreptatea şi iubirea Sa. Locuitorii cerului şi ai celorlalte lumi, nefiind pregătiţi să înţeleagă natura sau consecinţele păcatului, n-ar fi putut vedea dreptatea şi îndurarea lui Dumnezeu în distrugerea lui Satana
    Marele uzurpator a continuat să se îndreptăţească până la încheierea luptei din ceruri. Când s-a adus la cunoştinţă că el împreună cu toţi simpatizanţii lui trebuiau să fie expulzaţi din locuinţele fericirii, conducătorul răsculat şi-a mărturisit cu îndrăzneală dispreţul faţă de Legea Creatorului. El şi-a reafirmat pretenţia că îngerii nu trebuiau să fie controlaţi, că ei trebuiau lăsaţi să-şi urmeze propria lor voinţă, care urma să-i călăuzească întotdeauna corect. El a declarat că rânduielile divine sunt o restrângere a libertăţii lor şi că scopul lui este să obţină desfiinţarea Legii; că liberate de această restricţie, oştile cereşti vor putea să intre într-o stare de existenţă mai înaltă şi mai slăvită.
    Satana a amăgit pe om la păcat prin aceeaşi prezentare falsă a caracterului lui Dumnezeu pe care o folosise în ceruri, făcându-L să fie privit ca un Dumnezeu aspru şi tiranic. Reuşind să amăgească pe om, el a declarat că restricţiile nedrepte ale lui Dumnezeu au dus la căderea omului, în acelaşi fel cum duseseră la răzvrătirea lui.
    Prin expulzarea lui Satana din ceruri, Dumnezeu Íi-a arătat dreptatea şi a păstrat onoarea tronului Său. Dar când omul a păcătuit, cedând amăgirilor acestui spirit apostaziat, Dumnezeu Íi-a dovedit iubirea, dând pe singurul Său Fiu să moară pentru neamul omenesc căzut. Caracterul lui Dumnezeu s-a descoperit prin lucrarea de răscumpărare. Puternicul argument al crucii demonstrează universului întreg că drumul păcatului pe care l-a ales Lucifer nu putea fi pus în nici un fel pe seama guvernării lui Dumnezeu.

    În conflictul dintre Hristos şi Satana, în timpul lucrării pământeşti a Mântuitorului, caracterul marelui amăgitor a fost demascat. Nimic n-ar fi putut dezrădăcina mai cu succes pe Satana din simpatia îngerilor cereşti şi a întregului univers loial, aşa cum a făcut-o lupta lui necruţătoare împotriva Răscumpărătorului lumii. Blasfemia obraznică a pretenţiei ca Hristos să i se închine, îndrăzneala lui îngâmfată de a-L duce pe vârful muntelui şi pe turnul templului, intenţia lui criminală când L-a îndemnat să se arunce de pe înălţimea ameţitoare, răutatea neobosită cu care-L urmărea din loc în loc, inspirând inimile preoţilor şi ale poporului să respingă iubirea Sa şi în cele din urmă să strige: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!" - toate acestea au provocat uimirea şi indignarea universului.
    Satana a îndemnat lumea să lepede pe Hristos. Prinţul răului şi-a exercitat toată puterea şi viclenia să distrugă pe Isus, deoarece a văzut că îndurarea şi iubirea Mântuitorului, compătimirea şi bunătatea Lui miloasă prezentau lumii caracterul lui Dumnezeu. Satana a combătut toate declaraţiile Fiului lui Dumnezeu şi a folosit pe oameni ca unelte pentru a umple viaţa Mântuitorului de suferinţă şi tristeţe. Viclenia şi falsitatea prin care a căutat să împiedice lucrarea lui Isus, ura manifestată prin copiii neascultării, acuzaţiile lui nemiloase împotriva Aceluia a cărui viaţă era de o bunătate neasemuită, toate acestea izvorau dintr-o dorinţă adâncă de răzbunare. Focurile înăbuşite ale invidiei şi răutăţii, urii şi răzbunării au izbucnit la Calvar împotriva Fiului lui Dumnezeu, în timp ce tot cerul privea asupra scenei într-o groază tăcută.
    Întregul univers va înţelege natura şi urmările păcatului. Exterminarea lui completă, care la început ar fi provocat frică îngerilor şi ar fi adus dezonoare lui Dumnezeu, acum va îndreptăţi iubirea Sa şi-I va întări onoarea în faţa fiinţelor din univers care-şi găsesc plăcerea să facă voia Sa şi în a căror inimă este Legea Sa. Păcatul nu va mai apărea niciodată. Cuvântul lui Dumnezeu spune: "Nenorocirea nu va veni de două ori". (Naum 1:9). Legea lui Dumnezeu, pe care Satana a condamnat-o ca pe un jug al sclaviei, va fi onorată ca Lege a libertăţii. O creaţiune trecută prin încercări şi verificată nu se va mai abate niciodată de la loialitatea faţă de Acela al cărui caracter a fost pe deplin demonstrat înaintea ei ca fiind iubire insondabilă şi înţelepciune infinită.