Forums » Sfaturi & Incurajari

Dorinta...

  • Sufletul tău este precum o cetate.
    Ziduri înalte, poartă lată, ...  more
  • Dumnezeu este bun. Acum câteva mii de ani erau niște băieți care...  more
  • Dacă te-ai descrie vreodată într-un singur cuvânt , care ar fi ?...  more
  • Istoria ne învață că bunica Bisericii Ortodoxe (Biserica Bizanti...  more
  • De la Pasti pan'la Rusalii
    Am stat doar in rugaciune,
    Asteptand ...  more
  • O umbră-i omul pe pământ
    autor: Nichifor Nicu
    18/05/2020/ ora: 1...  more
  • An article about the differences between love and lust hardly se...  more
  • Salutare oameni, doresc sa recomand tuturor oamenilor interesati...  more
  • Pe zi ce trece se simte o nerăbdare în societate și am o stranie...  more
  • Hear what Jesus says about divorce and remarriage. The clause &a...  more
  • Anii 30 d.Hr, primăvara. O zi ce părea obișnuită pentru mulți s-...  more
  • Există ceva neatins de virus, neatins de arme, de foc, de tsunam...  more
  • Cugetând într-o seară, m-am mâhnit în sinea mea înțelegând o rea...  more
  • Cine sunt ei?
  • Un profesor se plimba prin fața tablei în timp ce preda clasei d...  more
  • Azi m-am gândit să vă scriu voua, oameni care ați simțit cât de ...  more
  • Lipește-ți viața de Scriptură
    autor: Nichifor Nicu
    25/03/2020. o...  more
  • 3 Adevăruri încurajatoare de amintit când lucrurile se precipită...  more
  • -
  • Robia amvonului
    autor: Nichifor Nicu

    Avem frați ce nu renunță l...  more
    • 1 posts
    January 9, 2011 9:22 PM EET
            Au fost odata ca niciodata trei brazi inalti si frumosi, mandri si puternici. Padurarul satului, uimit de calitatile nemaiintalnite ale brazilor, hotara sa ii taie si apoi sa ii vanda cu un pret cat mai bun. Auzind aceasta veste, fiecare dintre ei si'a pus o dorinta

             -Stiu ca in curand ma vor taia si apoi...nu voi mai vedea niciodata stralucirea soarelui.... Imi doresc totusi ca oamenii sa faca din mine un cufar care sa pastreze comoara celui mai mare imparat...
             -Eu...eu as vrea sa fiu o corabie, o corabie condusa de cel mai bun si capabil comandat...
             -Baieti...nu stiu ce planuri aveti voi, spuse ultimul brad, dar eu vreau sa fiu inaltat si...si vreau sa aduc speranta lumii!

             Chiar in ziua aceea, in timp ce ei inca mai vorbeau, padurarul a venit si l'a taiat pe primul. Dupa multi ani, din el a fost facut un cufar pe care un mag batran si intelept l'a umplut cu aur scump si l'a daruit apoi Pruncului Isus.
              Al doilea brad a fost taiat la vremea lui... Oamenii l'au luat si din trunchiul lui gros au facut o corabioara de pe puntea careia Domnul Isus a potolit apele involburate ale Marii Galileii.
              Ultimul brad, dupa multi ani de asteptare, a fost luat, cioplit, slefuit si trecut printr'un proces dureros. Intr'un final,  o cruce a iesit din mainile priceputilor mesteri. Pe crucea aceasta, trupul Fiului neprihanit a fost inaltat si jertfit pentru pacatele intregii lumi. Intr'adevar, oamenii, de'alungul secolelor, privind la crucea veche, primeau dragoste si pace, bucurie si binecuvantari, duh de viata si...speranta!