Vreau să urmez tradiția (una anume) și să afirm răspicat că Eva e vinovată! Vinovată pentru ceea ce a făcut în grădina Edenului. Nu sunt misogin. Dacă sunt – atunci sunt de același soi ca și apostolul Pavel.

În primul rând e necesară o clarificare: în ce privește responsabilitatea, Adam este responsabil pentru toată tragedia din Eden. Deși unii cred că Eva are cea mai mare parte de vină, acest lucru nu face parte din ceea ce mă interesează momentan – Dumnezeu îl consideră pe Adam responsabil, el fiind primul  tras la răspundere. [Geneza 3:9,10]

A doua clarificare are de-a face cu motivul pentru care Adam e tras la răspundere. Faptul că Adam este tras la răspundere, în ciuda faptului că Eva a fost înșelată și a fost prima care a păcătuit [1 Tim. 2:13,14], arată ordinea autorității în relațiile umane (maritale, în acest caz) – ordine stabilită încă de la creație, de către Însuși Dumnezeu. Adam era capul femeii iar ea trebuia să-i fie soție supusă (nu doar respectuoasă).

Până aici cu clarificările.

Aș vrea să fac o conjuncție între două texte: 1 Timotei 2:11-14 (ăla cu „femeia să tacă”) și pasajul din Geneza 3 (căderea în păcat), ambele texte foarte bine cunoscute, unul pentru că a fost decisiv pentru umanitate și celălalt datorită controverselor pe care le-a stârnit.

Care este legătura dintre aceste texte? Este una pentru că Pavel în 1 Timotei pomenește despre evenimentul din Geneza 3.

Textul este controversial pentru că  Pavel spune de 3 ori sub diferite forme că femeia trebuie: să „învețe în tăcere” și „femeii nu-i dau voie să învețe pe alții” și iarăși „ci să stea în tăcere” iar ca motive dă următoarele: [1] întâi a fost întocmit Adam; [2] nu Adam a fost amăgit ci Eva; și [3] Eva s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

Nu cred că acest text este așa cum cineva afirma „un pumn în gură pentru femei”. Nu sună bine în nici o circumstanță. Oricum, e foarte curioasă interdicția! Nu cred că putem merge cu acest tip de gândire: femeia trebuie să tacă pentru că Dumnezeu spune așa. De ce spune Dumnezeu asta?

Întrebarea e simplă: ce treabă are interdicția pentru femeie de a tăcea cu faptul că Adam a fost primul creat și cu faptul că Eva a fost amăgită și a călcat porunca lui Dumnezeu?

Gata cu întrebările….

Cred că Evei i-ar fi trebuit date aceste porunci încă din grădina Edenului. Vinovăția Evei, părerea mea, nu stă doar în faptul că a fost amăgită și a călcat porunca divină ci că „s-a ridicat mai presus de bărbat”.

Ce semnifică această „ridicare” a Evei? Cred că e vorba despre părăsirea locului în care trebuia să rămână, loc stabilit de Dumnezeu încă de la creație. Este vorba despre depășirea limitelor puse în relația cu soțul ei – ea trebuia să-i fie supusă soțului (încă înainte de „cădere”). Și nu cred că a fost.

Cum s-a „ridicat” Eva mai „presus de bărbat”? Prin simplul fapt că Eva a luat cuvântul atunci când șarpele a venit să stea de vorbă cu ea. Biblia spune clar că în acele momente Adam „era lângă ea”. Adică, mama Eva a vrut să fie factorul decisiv când situația nu o cerea. Și-a depășit limitele când nu trebuia s-o facă.

Spun că Eva nu trebuia să vorbească decât la comanda soțului? Nu! Are voie femeia să ia decizii? Sigur că are. Spun însă că în acea situație unică, Eva trebuia să-l lase pe bărbat să decidă.  Până la urmă, el era responsabil pentru tot ce urma să fie. Adam trebuia să fie omul cu inițiativa!

Eva putea să întrebe: „băi Adame, tu ce crezi? ar trebui să vorbim cu șarpele ăsta?” sau „măi Adame, tu ești bărbat aici, ia rezolvă problema cu ființa aceasta ciudată care ne vorbește”.

Deci Eva s-a ridicat mai presus de bărbat și și-a asumat autoritatea pe care o avea Adam – lucru complet greșit fiindcă autoritatea soțului nu este transferabilă. Deși Eva a decis, responsabilitatea a rămas pe umerii lui Adam.

În felul ăsta Eva a fost amăgită și s-a făcut vinovată de călcarea poruncii divine. Aici cred că e vorba despre vulnerabilitate. Când ieși din limitele (lăsate ca să te protejeze) trasate de Dumnezeu – te autodistrugi.

Eva a fost prima femeie care a promovat un fel de „mișcare feministă” însă n-a avut succes pentru că Dumnezeu i-a blestemat intenția, chiar în forma ei incipientă. Oh, e drept, a avut un „succes” și mă lupt cu acest succes în fiecare zi. Toți pământenii au fire pământească și toți suntem urmașii deciziilor unei femei care s-a autopromovat.

Încă din Eden, înainte de „cădere” Eva își amăgește soțul. A fost amăgire chiar dacă a fost una inconștientă (a fost inconștientă?). Ea a fost întâi amăgită și fiind plină de amăgire și-a amăgit soțul și în această amăgire am căzut apoi cu toții.

Nu am un punct climax în acest articol ci un anticlimax sfătuitor: doar nu fiți ca mama Eva!