Forums » Recomandari

Trei rani care dovedesc credinciosia (A.W. Tozer)

  • Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut...  more
  • When looking <a href="https://sportsly.xyz/">스포츠...  more
  • Sănătatea noastră este atât de vitală pentru Domnul, încât în ​​...  more
  • Născut din resturi de țărână, eu orice ar fi, voi privi doar spr...  more
  • -https://www.springfarma.com/blog/710_Ceaiul-de-galbenele--benef...  more
  • Într-unul dintre universuri suntem doar noi. Te iubesc și Tu mă ...  more
  • Aş putea spune că există o categorie de oameni în care mi-ar plă...  more
  • Undeva pe raftul bibliotecii mele se află o carte mai deosebită ...  more
  • Mulțumire
    autor: Nichifor Nicu
    03/03/2022. ora: 00:20

    ...  more
  • Voi sunteti lumina lumii.
    Harul Meu va e de ajuns
    Un castel inal...  more
  • Ai aparut din spuma marii frumoasa,ca soarele¤n priviri! Mi¤ai d...  more
  • Iubirea e ce poti sa dai,
    Ce- astepti in schimb,e lacomie,
    Cand ...  more
  • Te-am strigat cu-nfrigurare Cu-nfrigurare si plangand Am auzit o...  more
  • Te-am strigat cu-nfrigurare Cu-nfrigurare si plangand Am auzit o...  more
  • Veghează peste tot ce faci
    autor: Nichifor Nicu
    16/02/2022. ora:...  more
  • Și anul acesta revin cu un alt gând despre sărbătoarea aceasta n...  more
  • https://youtu.be/54ZnzF3AYeA
  • ”Care a fost cea mai frumoasă poveste de iubire a tuturor timpur...  more
  • Despre chemarea în slujire.

    E foarte clar faptul că Dumnezeu nu...  more
  • Nu știu dacă va citi ochi de băiat (sau de fată) dar tot scriu.....  more
  • May 13, 2011 7:09 PM EEST

    by A. W. Tozer   

     

        Și ca nu cumva să ne imaginăm că predicatorul este cel care rănește, vreau să citesc Iov 5:17 și 18: „Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. El face rana și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui tămăduiește.” Vedeți, cel care provoacă rana nu este slujitorul, ci Însuși Stăpânul. Deci, având lucrurile acestea în mintea noastră, vreau să vă vorbesc despre trei răni care dovedesc credincioșia unui prieten.

     

         Ca să pătrund direct în mesaj, permiteți-mi să vă fac cunoștință cu o mică doamnă care a murit de aproximativ șase sute de ani. Ea a trăit, a iubit, s-a rugat și a cântat în orașul Norwich din Anglia. Această mică doamnă nu a avut prea multă lumină și nu a avut cum să capete mai multă lumină, dar ce e frumos în privinţa ei este că, potrivit cu puțina lumină biblică pe care a avut o, a umblat cu Dumnezeu minunat de aproape, astfel încât a devenit la fel de înmiresmată ca o floare. Cu mult înainte de vremurile Reformei, ea era, în duhul ei, o evanghelică. A trăit, a murit și acum este la Domnul ei de șase sute de ani, dar a lăsat în urma ei parfumul lui Hristos.

     

         Anglia a fost un loc mai bun deoarece această mică doamnă a trăit acolo. A scris o singură carte, o carte foarte micuță pe care o poți strecura în buzunar sau în poșetă, dar care este atât de parfumată, atât de divină, atât de cerească încât a adus o contribuție deosebită literaturii spirituale importante din lume. Doamna la care mă refer este Lady Julian.

     

         Înainte să înflorească în această viață strălucitoare, glorioasă care a făcut-o vestită ca o creștină minunată în lumea ei, ea a rostit o rugăciune și Dumnezeu i-a răspuns. În această seară mă preocupă această rugăciune. Miezul rugăciunii ei a fost acesta: „Oh, Dumnezeule, dă-mi, te rog, trei răni; rana căinței, rana compasiunii și rana de a tânji după Dumnezeu.” Apoi a adăugat acest mic post scriptum despre care cred că este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am citit vreodată: „Cer aceste lucruri fără nicio condiție.” Ea nu se târguia cu Dumnezeu. A vrut trei lucruri, și toate acestea trei erau pentru slava lui Dumnezeu: „Cer lucrul acesta fără nicio condiție, Tată; fă ceea ce Îți cer și apoi trimite-mi nota de plată. Oricât mă va costa, nu va fi nicio problemă.”

     

         Toți marii creștini au fost niște suflete rănite. E ciudat să vezi ce face o rană unui om. Să ne gândim la un soldat care merge pe câmpul de luptă. E glumeţ, plin de putere și sigur pe sine. Apoi, într-o zi, îl străpunge o bucată dintr-un șrapnel și cade – geme, este înfrânt, este învins. Dintr-o dată, întreaga sa lume se prăbușește în jurul lui și acest om, în loc să fie individul măreț, puternic, cu pieptul lat care credea că este, redevine dintr-o dată un băiat plângăcios. Și s-a întâmplat, după câte știu, ca astfel de oameni să plângă după mamele lor atunci când sunt întinși pe câmpul de bătălie sângerând și suferind. Nimic nu se compară cu rana de a ne fi luată siguranța de sine, de a fi reduși la copilărie și de a ne vedea mici și neajutorați.

     

         Multe dintre personajele Vechiului Testament erau persoane rănite, lovite de Dumnezeu și extrem de chinuite, așa cum urma să fie și Domnul lor. Gândiți-vă la Iacov, spre exemplu. De doua ori...

     

    Continuati sa citit aici: http://perlasuferintei.ro/index.php?subsect=detaliuEditorial&id=84

     

    (Copied and Pasted de pe pagina PerlaSuferintei.ro)

  • May 14, 2011 10:53 AM EEST
    fain post
  • May 16, 2011 5:09 PM EEST
    :)
    • 11 posts
    March 4, 2012 1:18 AM EET
    Imi place foarte mult Tozer! Superb citatul! :)
  • August 1, 2012 11:51 PM EEST
    super:) imi place mult