Forums » Prezentari

Vreau inapoi!

  • Cuprinde-mă, Doamne cu funia dragostei Tale,
    Căci eu sunt ca o f...  more
  • Mă țin de haina Ta
    autor: Nichifor Nicu
    13/10/2021/ ora: 01:20

    ...  more
  • Religia și credința
    autor: Nichifor Nicu
    06/10/2021. ora: 23:10
    ...  more
  • Libertate cu miros de dictatură
    autor: Nichifor Nicu
    04/10/2021....  more
  • https://cumvaplace.ro/inghetata-de-catina/?fbclid=IwAR3-zvoM68uQ...  more
  • Stăteam aseară de vorbă cu câțiva tineri și povesteam despre ace...  more
  • Săculețul cu pietre
    autor: Nichifor Nicu
    23/09/2021. ora: 19:50
    ...  more
  • Dacă aveți în anturajul vostru sau în familia voastră ( pentru c...  more
  • Caracterul pocăinței
    autor: Nichifor Nicu
    20/09/2021. ora: 19:20...  more
  • Ţi-ai dori o biserică care să-ţi împlinească nevoile ? Ai dori o...  more
  • A fost un moment în viața mea în care pur și simplu nu mai vedea...  more
  • https://doctormenci.ro/ceai-de-foi-dafin/
    https://doc.ro/sanatat...  more
  • by Gabriel Daniel


    A căutat cel rău metode , să prindă tinerii ...  more
  • Să fii onest cu ceea ce ești în fiecare zi .
    Să fii sincer cu fe...  more
  • Prietenia cu Hristos
    autor: Nichifor Nicu
    24/08/2021. ora: 21:40...  more
  • <br><br><br>Laptop replacement keys can save y...  more
  • Poporul Domnului era de zile-ntregi în teamă
    Căci în război cu f...  more
  • "Câteva mici observații despre politețuri care încep să fie...  more
  • Am auzit o poveste africană. «Într-un sat de munte, s-a construi...  more
  • Mă urmărește de o vreme încoace cuvântul " liniște " ....  more
  • May 24, 2011 8:00 PM EEST

    Da! Vreau inapoi la zilele alea in care viata era [mult mai] simpla, cand totul mergea ca pe roate, cand cea mai mare frica a mea era ca mama va descoperi ca mi se clatina dintele ala din fata si ca mi-l va scoate, si  cand unica mea grija era sa caut ursuletul pierdut ieri la joaca.

    Atunci ma suparam, plangeam, imi trecea si apoi totul era ca inainte. Acum…ma doare, de fiecare data mai tare, dar inchid ochii, scrasnesc din dinti si merg mai departe pretinzand ca sunt tare si ca nimic nu ma poate afecta. Ha! As vrea eu…

    Cand eram copil, cerul era mai albastru  si bucuria mea cea mai mare era sa privesc rasaritul si sa descopar noi nuante de mov pe bolta. Acum, uneori nici macar nu mai observ ca a iesit soarele.

    Atunci spuneam: “Nu mai vorbesc NICIODATA cu tine!” si “niciodata” acela tinea jumatate de ora. Acum am crescut si…”niciodata” la fel.

    In zilele acelea, cocotata in caruta vreunui vecin, cantam cat ma tineau rarunchii: “Amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc…” dar abia acum am invatat ce inseamna cu adevarat sa te rascoleasca amintirile. Si nu se compara cu o plimbare pe claia de fan. Dimpotriva.

    Atunci nu ma interesa ce se intampla “afara” sau ce voi face peste cateva luni, cum o sa “intru” cu adevarat in viata. Nu. Atunci aveam propria lume mica care nu era perturbata de nimic inutil. Era perfect.

    Acum totul s-a schimbat. Cred ca tocmai de aceea urasc eu atat de mult tipul ala de schimbare neasteptata  care numai bucurie nu aduce si care totusi trebuie acceptata caci face parte din viata, din mine si din ceea ce sunt sau voi fi.

    Nu, n-am sa aberez chestii gen: “Ah, copilaria mea ce repede a trecut..” caci oricum, oricat as vrea inapoi, nu se mai poate. Totusi macar atat sa pot sa fac: sa imi curat inima de griji si de dezamagiri si sa privesc lumea din nou, cu ochi limpezi de copil. Sa ma bucur de fiecare descoperire si de fiecare moment. Atat.

  • May 24, 2011 8:08 PM EEST
    andreea, cand vezi ca se intampla asa, incepe sa-ti doresti sa cresti mica. si te vei bucura din nou de tot ce-a fost o data.
    binecuvantari tie ! :)
  • May 24, 2011 8:10 PM EEST
    pai imi doresc asta in fiecare zi crede-ma:);))