Forums » Cum si când să îmi aleg partenerul de viață

Valoarea unei fete creștine

  • O umbră-i omul pe pământ
    autor: Nichifor Nicu
    18/05/2020/ ora: 1...  more
  • An article about the differences between love and lust hardly se...  more
  • Salutare oameni, doresc sa recomand tuturor oamenilor interesati...  more
  • Pe zi ce trece se simte o nerăbdare în societate și am o stranie...  more
  • Hear what Jesus says about divorce and remarriage. The clause &a...  more
  • Anii 30 d.Hr, primăvara. O zi ce părea obișnuită pentru mulți s-...  more
  • Există ceva neatins de virus, neatins de arme, de foc, de tsunam...  more
  • Cugetând într-o seară, m-am mâhnit în sinea mea înțelegând o rea...  more
  • Cine sunt ei?
  • Un profesor se plimba prin fața tablei în timp ce preda clasei d...  more
  • Azi m-am gândit să vă scriu voua, oameni care ați simțit cât de ...  more
  • Lipește-ți viața de Scriptură
    autor: Nichifor Nicu
    25/03/2020. o...  more
  • 3 Adevăruri încurajatoare de amintit când lucrurile se precipită...  more
  • -
  • Robia amvonului
    autor: Nichifor Nicu

    Avem frați ce nu renunță l...  more
  • Poți fugi dar nu te poți ascunde
    autor: Nichifor Nicu
    28/02/2020...  more
  • Studiile arată că o femeie abea la al 6-lea selfie pare a fi cât...  more
  • Sa mergem pe munte unde Isus a luat trei ucenici,Petru,Iacov si ...  more
  • Într-o zi un băiat văzându-și vecinul că este plin de succes, de...  more
  • Unul din cei mai creativi și îndrăgiți scriitori, Mark Twain, mu...  more
  • March 23, 2018 7:56 PM EET

    Woman-Praying

    Am auzit recent de o fată care a invitat pe un băiat în oraș. Sau de fată care pentru un “Te iubesc” pasional, s-a dăruit gratis înainte de căsătorie. Sau de fată care pentru o poșetă nouă și o pereche de blugi, a coborât standardele crezând ca banii sunt mai importanți ca și curăția minții și a trupului.

    Întâlnești fete pentru care valorile adevărate sunt pe exterior. Farduri, rujuri, solarii, machiaje, haine mulate, toate realizate cu scopul de a atrage privirea. Pentru că lucrurile ieftine trebuiesc împodobite și au nevoie de reclame multe (dar aceste fete nu știu acest principiu de marketing). Cine are puțin în interior întotdeauna va pune mare preț pe exterior, că altceva „de preț” nu are…

    Diavolul are un scop pentru care luptă enorm: să ne arate ca lucrurile ieftine sunt scumpe iar pe cele scumpe să le ieftinească ca să pară vechituri. Să le spună la fete ca “oricum te căsătorești cu el” deci poți să-i permiți prietenului orice. Că “oricum veți fi împreună toată viața, ce să mai aștepți până la nuntă?”.

    Dumnezeu ne învață altceva însă. Biblia scoate în relief fete care au marcat istoria prin ascultare de Dumnezeu. Asa fata lui Caleb nu s-a dat unuia cu o mașină de ultimul răcnet, nici unuia cu mușchi sau fițe, ci unui biruitor. Băieți care biruiesc ispitele lumii, care vin de la părtașia cu Dumnezeu și uimesc prin principiile pe care le au. Băieți care nu caută fete ieftine ci fiice de Rege.

     

    Estera a luat de la curtea împăratească doar ce era necesar (Estera 2:15). Dacă s-ar fi bazat pe exterior, ar fi murit împreuna cu poporul evreu. Ea avea însă un interior unde postul și rugăciunea erau valori inestimabile cu care a putut “cumpăra” viața unei națiuni.

    Pregătirea pentru căsătorie nu se face cu telenovelele în față, nici cu starurile de la Hollywood luate ca exemplu (de ieftineli) care au n divorțuri în spate. Nu! Fiicele Regelui se pregătesc altcumva pentru căsătorie. Pentru ele nu va conta marca telefonului, nici dacă e chirie sau casă cu trei etaje. Nu! Pentru ele va conta daca băiatul e mereu prin preajma Regelui, ca să știe cum să se comporte cu o fiică a Lui.

    Valorea unei fete creștine e dată de hărnicia ei. Proverbe 31 nu e un capitol de “groază” pentru ea ci un capitol exemplu. În epoca fast-food, a-ți aștepta soțul cu mâncare gătită azi e o raritate. Dar nu uitați că familia unită care stă în jurul unei mese acasă,  reprezintă o mare binecuvântare. (Ps. 128:4).

    Valoare unei fete creștine e dată de disponibilitatea de a da viață. A fi mamă nu e pe placul societății azi, dar e o cinste ca Cel ce e Viața să te folosească pe tine pentru a da naștere la noi vieți. Iar ca să modelezi inima unor micuți e nevoie ca să fii tu modelată înainte de caracterul Regelui.

    Valoarea unei fete e dată de Biblia ei personală. E cel mai folosit obiect din poșeta ei și cel mai de preț. Și cu siguranță va “căuta” un băiat care să nu fie străin de versetele de aur ale acestei Cărți.

    Pentru toate fetele valoroase am scris asta. Pentru cele care în căminele de la facultate se luptă să se păstreze curate. Pentru cele care nu-și dau deloc ușor numarul de telefon. Pentru cele care nu ies în evidență și nu atrag privirile prin lucrurile lumii. Pentru fetele care la facultate le găsești în sălile de la bibliotecă învățând nu pe la cluburi, banchete și petreceri.

    Pentru cele care luptă din greu cu curentul de lângă ele. Pentru cele care merg la rugăciune, la bolnavi în vizită și pe care puțini băieți le întreabă: “Ce mai faci?”. Pentru fetele acelea valoroase care se întreabă mereu dacă chiar merită să se păstreze curate când își văd colegele în aventuri după aventuri. Pentru fetele care în ziua nunții nu te pun pe gânduri pe tine ca slujitor ci știi sigur că intră în biserică curate.

    Pentru fetele care vor da naștere la viitori predicatori, misionari, cântăreți, medici creștini, scriitori creștini, martiri, evangheliști, băieți de valoare.

    Pentru fetele care vor zâmbi nu doar în ziua nunții în fața aparatului foto. Pentru fetele care vor merge cu încredere în Dumnezeu înainte știind că fiicele Lui care se păstrează curate vor trece prin viață cu sufletul ușor și cu cântări de laudă în viitoarea familie…

    Pentru fetele pe cale de dispariție în societatea de azi, dar care nu vor dispărea niciodată din viziunea lui Dumnezeu pentru un cer cu flori, cu străzi de aur, cu alb și cu albastru.

    • 12 posts
    May 3, 2018 9:00 PM EEST

    Cat pe ce sa-mi iasa cateva lacrimi citind scrierea ta, demna de felicitari. Insa eu am suspinat nu de magulire, ci de suferinta, pentru ca m-am regasit in fata descrisa de tine ca fiind un ideal si am indoieli ca acesta este idealul visat de barbati, chiar crestini fiind. Stiu, de asemeni unde am ajuns cu acest interior pe care-l pomenesti. Pe scurt despre mine: m-am nascut intr-o familie de necredinciosi ortodocsi, care m-au invatat teoria lui Darwin de mic copil, ca sa-mi explice cum a aparut lumea. Am ajuns in biserica penticostala pe cont propriu, fara sa-mi spuna nimeni nimic despre Hristos, pentru ca m-a adus aici pasiunea mea pentru Dumnezeu, pe care L-am cautat singura si interesul pentru viata de dincolo, pe care-l aveam cam de cand ma stiu pe lume. Aveam deja cam 12-13 ani cand am ajuns aici. Am fost persecutata ani la rand in familia mea, care mi-a interzis sa merg la biserici protestante, considerandu-le eretice, un grup de "redusi mintal, spalati pe creier." Am frecventat biserica pe ascuns pana la 18 ani, cand m-am botezat din convingere. Am primit Duhul Sfant pe la 16-17 ani singura, acasa la mine, unde L-am cerut insistent. Am fost pasionata de rugaciune si de studiu biblic mai mult decat protestantii pe care i-am gasit in biserici. Cand am avut ocazia sa ies cu ei in tabere, in grupuri de partasie sau la colindat, tot timpul am fost contrariata de superficialitatea lor si de lipsa de interes pentru intelegerea Scripturii, pentru rugaciune, pentru implicarea supranaturala a lui Dumnezeu in vietile oamenilor. Am vazut, in schimb, un soi de interes pentru distractii, care se manifesta ca si cand biserica ar fi fost o obligatie fortata pentru ei, nu o nevoie din interior. M-am simtit singura si neanteleasa in plan spiritual, in mijlocul credinciosilor, cu cateva mici exceptii. Am avut doar cativa prieteni cu care impartaseam aceleasi nazuinte. Imi ajung degetele de la o mana ca sa-i numar. Apoi am ajuns in facultate, unde pasiunea mea pentru cunoastere s-a manifestat si pe plan intelectual. Am fost fata care niciodata nu se afla in cluburi si pe la distractii, ci in biblioteci, unde savuram literatura, filozofie, psihologie, istoria artei, imi puneam intrebari, imi verificam conceptele, incercam sa cunosc mintea si sufletul uman, imi dezvoltam empatia, ca sa inteleg sufletele oamenilor si pe mine insami, iar in pauzele dintre cursuri ma rugam intr-o catedrala apropiata de facultate, unde era liniste. In familia mea eram neanteleasa in continuare, abuzata de o mama bolnava cu nervii si un tata absent, refugiat in munca. Mi-am ingrijit mama bolnava cu nervii toata tineretea mea, care s-a scurs ca o puscarie la domiciliul apoi mi-am ingrijit tatal bolnav de cancer pulmonar pana a murit. Am fost calul de bataie al parintilor mei, cat si a bunicilor, unde mergeam sa lucrez la camp si in gradina cand era sezonul pentru asta. Asa ca stiu tot ce trebuie facut intr-o casa, spalat, calcat, facut mancare, piata, carat plase, ba inca stiu si sa cultiv o gradina, cu sapa si harletul in mana, si mai stiu si tratamente alternative pentru cancer, pe cale le-am studiat fortata de imprejurari, in ciuda aerului meu de printesa britanica, rafinata si culta, care picteaza si scrie poezii si n-ar parea sa puna mana pe munca. Si ca sa-mi pastrez legatura vie cu Dumnezeu, frecventam cele mai pasionale grupuri de rugaciune, insa si acolo ma trezeam doar eu si cu mosnegii redusi si fara educatie, niciodata nu era prezent vreun barbat cult in zona de rugaciune. Dupa moartea tatalui, nemaiavand nici un sprijin, am luat haturile in maini si m-am cumparat un apartament nefinisat, pe care l-am amenajat eu singura, fara nici un ajutor din partea nimanui, nici din biserica, nici din familie. Apartamentul era cu banii jos, fara imprumuturi la banca, pt ca eu nu fac afaceri in pierdere, cu datorii la banci. Stransese si tata ceva, am strans si eu bani deoparte in anii de suferinta, stiind ca voi avea nevoie de o casa a mea si acum a fost momentul cheie sa-i pun jos. Nu a venit niciodata "printul crestin care sa ma salveze de la suferinta, asa ca am fost nevoita sa "ma salvez" singura (vorba vine).  Am muncit ca negrul pe plantatie pentru fiecare material, singura-cuc, in timp ce in biserici nimeni nu era dispus sa ma ajute nici macar la carat materiale pe bani. Aveau treburile lor fiecare. M-am rugat pentru partener aproximativ 20 de ani. Timp in care am fost curtata de nenumarati atei cu inteligenta de geniu, cu o cultura de admirat, cu pozitie sociala, atragatori, romantici, iar dintre crestini niciunul. Au fost cateva persoane cu retard care m-au abuzat, dintre cei din biserici si nu au incetat sa ma lase in pace nici cu insistente si rugaminti directe din partea mea. I-am refuzat pe toti ateii din cauza devotamentului meu pentru Hristos, pe care nu pot sa-L abandonez sub nici o forma. Am varsat lacrimi adanci, pentru fiecare pierdere . M-am chinuit din greu sa ma pastrez curata pentru viitorul partener pe care il ceream de la Dumnezeu si pentru ca eram o fire pasionala, cu mare nevoie de intimitate, a fost realmente un chin psihic incredibil sa raman abstinenta, in conditiile in care cei mai atragatori si inteligenti barbati din lume s-au batut pentru mine, m-a citit exact cum sunt si au apreciat valorile mele: frumusete, cultura, profunzime, fidelitate, empatie, bunatate, tandrete, etc. Am suferit batjocuri nenumarate pentru faptul ca nu admit sexul inafara casatoriei, iar acum, la varsta a doua, batjocurile devin si mai mari. De cealalta parte, in tabara crestina nu m-a apreciat nimeni. (Inafara de persoane cu handicap care ma vor ca si cal de bataie, cum m-au folosit parintii). M-am izbit toata viata de indiferenta barbatului protestant, pe care n-am reusit s-o inteleg niciodata. Acum am 41 de ani. Varsta la care trag o concluzie. Unde a dus fidelitatea mea fata de Hristos, dorinta de a-L asculta pe Dumnezeu, dorinta de curatie sexuala si sufleteasca? In singuratate si suferinta. Mi-am sacrificat tineretea asteptand partenerul crestin care nu a venit niciodata si ma doare ca multimi intregi de femei crestine traiesc aceeasi drama, stingandu-se pe bancile bisericii, ca niste lumanari facute scrum. A meritat sa ma pastrez curata? Raspunsul meu personal este NU. Cu toate astea imi pastrez etica in continuare. Daca ma intrebati de ce, nu pot raspunde "pentru ca merita." Nu stiu daca voi putea da acest raspuns vreodata, pe pamant. O fac doar pentru ca nu-mi pica bine sa-L intristez pe Hristos care m-a iubit. Dar pentru un barbat nu merita sacrificiul. Observ in bisericile protestante o indiferenta fata de sexul opus, care e generalizata si vreau sa ating acest punct nevralgic putin, chiar daca pentru unii doare. Redau cateva exemple de comportament care se intampla sub ochii mei, ca sa nu vorbesc evaziv. Am participat la tabere crestine, unde faceam eforturi mari ca sa pot merge, avand in vedere ca familia mea era mereu impotrivitoare, iar acolo, tot ce se intampla era un program excesiv de inchinare la cort, unde erai obligat sa te duci, apoi fiecare se retragea in grupul lui cunoscut si nici o initiativa pentru a cunoaste persoane de *** opus nu exista intre membrii taberelor, care erau sfatuiti mereu sa "fuga de poftele tineretii", asa ca fugeau de interactiunea cu sexul opus in sine. Am fost la conferinte crestine, la programe de biserica, la studii biblice, unde de asemeni, fiecare discuta cu cei cativa cunoscuti si nici o persoana necunoscuta nu era abordata vreodata. Am fost intr-o iarna la un revelion in Valea Draganului, unde participau protestanti din toata tara si mi-a ramas in memorie pe viata scena din noaptea de revelion, cand aproape toti baietii existenti acolo s-au retras intr-o camera separata si jucau ping-pong intre ei. Singura persoana de *** opus care m-a abordat pe mine si pe prietena mea era un ateu educat, cu care am ras toata noaptea. M-am uitat in jurul meu, in fiecare iesire cu bisericile si nu am vazut niciodata un barbat luand initiativa de a curta o fata, nici macar dintre cele cunoscute de ei. Rectific: verbul " a curta" este prea mult. Nu suntem obligati sa curtam ce nu ne place. A aborda pentru a cunoaste, pentru a intelege cum gandeste, cum simte sexul opus, pentru a fi uman e ceea ce vreau sa spun. Ma intreb si in ziua de azi: Care sa fie cauza indiferentei barbatului crestin fata de femeie in general? Sa fie lipsa atractiei? Teama de respingere? Neputinta de a vedea femeia ca persoana si nu ca obiect sexual generator de ispite? Teama de penibil? Sentimentul nepotrivirii resimtit intuitiv? (la asta am indoieli argumentate: barbatul nu e intuitiv) Sa fie judecarea persoanei dupa infatisare? (ex: daca e rafinata si poarta cercei, e neserioasa, dornica de lux, "fitoasa" e "din lume" si fixata pe interes financiar. Intamplator eu sunt rafinata in imbracaminte pt. ca lucrez in creatie, am stil in mod involuntar, ba inca mai port si podoabe si rimel la ochi, din simpla dorinta de a darui frumusete in limita posibila, de a nu jigni vizual oamenii, mai ales stiind ca barbatul e fiinta vizuala, dar duc o viata atat de simpla, chibzuita si plina de poveri, incat nimic din descrierea de pitipoanca ieftina si centrata pe interes nu ma caracterizeaza, uite ca sunt o surpriza. Adeseori ma gasiti la cratita si carand plase grele de una singura) Raman cu intrebarile fara raspuns. Deseori am impresia ca tot de la dogma ni se trage. De la lipsa gandirii cu propriul creier. Traim intr-o cultura in care se promoveaza fraternitatea si atunci cand nu e cazul. Barbatii si femeile au ajuns sa nu se mai trateze unii pe altii ca barbati si femei care se cuteaza, ci toti sunt frati si surori, indiferent de starea lor civila.  Daca sexul opus e totdeauna pe post de "frate" al meu si niciodata de iubit care curteaza, eu, ca femeie ma simt hadicapata de propria mea feminitate. Ma simt de parca as fi intr-o mentalitate "amish". Deseori ma deranjeaza si salutul "pace" cand as vrea mai bine "salutare fata draga", sau, mai plastic: "mai nebuno" :)), care ma face sa ma simt om, nu dogma. Nu-mi doresc sa ma casatoresc cu religia. Mi-e greu sa ma indragostesc in acest concept, pentru ca fratilor, sa-mi fie iertat, creierul meu se simte de parca ar trebui sa fac "incest emotional" cu "fratele" meu de credinta. O alta latura a dogmei este mentalitatea de asteptare pe care noi, crestinii protestanti o avem in legatura cu casatoria. Observ ca si pe acest site este ca in bisericile reale: toata lumea "asteapta" venirea partenerului. Sigur ca avem de asteptat pana gasim partenerul potrivit, (viata oricum are grija sa nu ni-l aduca din prima incercare), si sigur ca trebuie sa ne rugam serios pentru calauzire si sa nu investim gresit, insa nu am inteles care e logica unei asteptari fara nici o interactiune cu sexul opus. Nici un strain nu incearca sa cunoasca, sa citeasca, sa inteleaga cum gandeste un alt strain si totusi, la inceput toti suntem niste straini. Cum rezolvam ecuatia singuratatii atunci? Nu acuz mediul inconjurator fara a-mi recunoaste propria neputinta. Pentru ca si eu am de luptat cu aceste tendinte. Dar nadajduiesc sa invatam ceva, sa schimbam ceva in mentalitatile care nu duc nicaieri. Daca un concept nu functioneaza, eu nu pot sa-i fac statuie.

  • May 4, 2018 8:39 AM EEST
    O parte din raspuns cu privire la: "de ce nu încearcă băieții sa curteze",este că unii, din cauză că au fost respinși și neînțeleși,nu o sa mai aibă curajul sa intre in discuții cu fete,nedorind sa mai treacă prin anumite stări emoționale neplăcute.Sau poate că nu vor sa mai facă alegeri pripite și așteaptă ca descoperirea partenerului potrivit să fie din pură coincidență,o întâmplare pe care ei nu au planificat-o.E adevărat că mulți în ziua de azi,din păcate se uită după aspect foarte mult,popularitate,daca provii dintr-o familie bogată și cunoscută și alegerile intre ei se bazează pe aceste criterii.Stiu că e greu să aștepți,nici pt băieți nu este ușor.Dar că răspuns la intrebarea: a meritat să rămân singura până acum?- da,a meritat.Pt că nu ști ce fel de bărbat era cu tn și ce fel de comportament avea,nu ști dacă aveai o viață mai bună că până acum.Decat să ai un partener nepotrivit,Dumnezeu dorește să stai mai bine singura.Gandeste-te că Dumnezeu nu da ceva rău la copiii Săi.Sper că nu te-am jignit cu ceva prin răspunsul acesta și dacă e ceva util scris,sper sa îți fie de folos.o zi binecuvântată sa ai!