Forums » Sfaturi & Incurajari

  • Isus ne îndeamnă să nu judecăm. (Matei 7:1) Pavel amintește Bise...  more
  • Acum 10 luni mi-am cumpărat această plantă, am citit și eu despr...  more
  • Am terminat de citit o carte din Biblie, de unii ignorată, de al...  more
  • Va las o lista a cartilor pe care le-am citit de-alungul anilor ...  more
  • 25 de lucruri pe care sotul tau tanjeste sa le auda:

    1.Sunt ata...  more
  • Salutare ! Este primul subiect pe care îl deschid pe această pla...  more
  • Voi scrie puțin mai jos fixurile mele și puteți continua voi .. ❗❗
  • Căci este o profeţie, a cărei vreme este hotărâtă …Dacă zăboveşt...  more
  • Sfântu Petru stătea la poarta raiului și aștepta musafiri, ca de...  more
  • Iacov 5:8

    Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, ...  more
  • „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)


    B...  more
  • „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm 46:10a)

    Bi...  more
  • În ziua de astăzi, dragostea este suprautilizată și subevaluată ...  more
  • Esti pregatit pentru mai multa revelatie din vechiul testament c...  more
  • CHIVOTUL SI JERTFA....Cateva exemple din vechiul testament unde ...  more
  • ..RAPIREA -- 1TESALONICENI 4:16 Căci Însuşi Domnul , cu un strig...  more
  • Buna ziua as vrea sa cunosc mai multi Români creștini care locui...  more
  • Cine sunt cei patru calareti din apoc 6?
  • I'm tired of all this iron,
    exhausted of carrying on this road....  more
  • 1. În fața tronului de har,
    Cu-o inimă zdrobită
    O rugă-aduc și a...  more
    • 3 posts
    May 12, 2019 4:10 PM EEST
    PATRUZECI DE IEŞIRI DE URGENŢĂ CARE ERAU ÎNCHISE ŞI O SCARĂ DE URGENŢĂ CARE ERA PREA SCURTĂ
    „Eu sunt uşa: Dacă va intra cineva prin Mine, va fi fericit (textual: mântuit.)”
    (Ioan 10,9)
    Când în 30 decembrie 1903 groaznicul incendiu al teatrului din Chicago a înghiţit 690 de vieţi omeneşti, toate ziarele erau pline cu ororile acestui eveniment. Clădirea era nouă de tot şi trecea drept absolut sigură împotriva focului; era construită din marmură şi granit, pe un schelet de oţel. Următoarea descriere este preluată din ziar:
    „Incendiul din teatrul Iroquois a izbucnit în timpul actului al doilea al pantomimei „Barbă- Albastră”. Când flăcările au devenit vizibile pe scenă, a izbucnit strigătul „Foc”şi s-a iscat o panică mare. Spectatorii s-au grăbit într-o fugă sălbatică spre ieşirile în caz de pericol, din care cauză s-a ajuns pe coridoare la lupte disperate. Multe femei au leşinat şi au fost călcate în picioare de către mulţime. Pentru spectatorii din balconul cel mai de sus scăparea a fost imposibilă. Unii au ars, ceilalţi s-au asfixiat. Mulţi au mai sărit jos în sală, unde au fost prinşi de flăcări. Pompierii au montat scări până la balconul al doilea, unde li s-a oferit o privelişte îngrozitoare. Femei şi copii zăceau morţi cu pumnii încleştaţi, ca şi când ar fi vrut să-şi croiască un drum spre siguranţă. Pe coridoare zăceau munţi de cadavre cât înălţimea dublă a unui bărbat. Multe feţe erau total călcate în picioare, astfel că oamenii erau de nerecunoscut. Toate hainele le erau smulse de pe trup. Copiii erau în grupuri întregi striviţi de perete, cu craniile sau oasele zdrobite. Când dezordinea a ajuns la apogeu, au explodat două rezervoare de gaz. Gazele care s- au scurs din ele trebuie să fi omorât pe loc mulţi oameni, căci pompierii au găsit numeroşi morţi stând pe locuri, cu faţa nemişcată, îndreptată spre scenă. Publicul avea cunoştinţă numai despre trei sau patru ieşiri şi căutau să ajungă la ele în lupte îngrozitoare prin fum şi întuneric. În realitate existau mai mult de 40 de ieşiri, dar care nu erau cunoscute şi nu erau deschise. Când au fost montate scările de salvare, oamenii s-au înghesuit spre ele într-un număr aşa de mare, încât mulţi s-au prăbuşit pe caldarâm şi au murit. A reieşit acum că construcţia teatrului încă nu era gata în toate părţile. Unele scări de urgenţă erau construite numai până la jumătate; una dintre scări, montată pe lateralul clădirii, se termina deja cu cincizeci de picioare deasupra pavajului, fără ca vreo altă scară să ducă în jos. În partea de sus s-au adunat numeroase femei, care erau împinse tot mai înainte de către mulţimea care se înghesuia în urma lor într-o agitaţie înnebunitoare şi treptat erau împinse jos peste balustradă, aşa că-şi găseau moartea: dar şi cei care împingeau se prăbuşeau la rândul lor, curând după ele pe dalele de piatră, urmaţi de noi mase care curgeau.”
    Involuntar ne gândim prin această descriere la cuvântul Scripturii: „Când spun: ‚Pace şi siguranţă!’, atunci deodată vine pieirea peste ei.” (1 Tesaloniceni 5,3.)
    Toată lumea ştie că în orice teatru există o mare primejdie de foc; de aceea şi aici, oricât de sigură a fost considerată această clădire împotriva focului, au fost acceptate atâtea ieşiri în caz de pericol în planul construcţiei. Dar ce ciudat că focul, care era socotit ca imposibil, a izbucnit, iar ieşirile de urgenţă, care trebuiau să ofere o ieşire sigură, au rămas închise. Se pare că şi scările de urgenţă de pe partea exterioară a clădirii au fost socotite de prisos, căci au rămas neterminate. Una din ele se sfârşea, cum a fost amintit, la 50 de picioare deasupra pavajului străzii, deci ea oferea numai aparenţa unei salvări. Oamenii din coridoarele de sus ale teatrului care ardea, care ajungeau la ieşirea spre această scară de urgenţă, vedeau într-adevăr începutul drumului lor, dar nu şi sfârşitul lui. Calea de salvare pe care credeau că au găsit-o, era o cale de pierzare.
    Cum seamănă totuşi acest teatru cu plăcerea lui de la început şi cu groaza lui de la sfârşit, cu această lume pierdută în care trăim, despre care Dumnezeu spune că va pieri în foc! Oamenii
    82
    Mărturiile unui vechi soldat către camarazii lui: Anul IX - Georg von Viebahn
    care caută aici pentru un timp scurt bucurie şi satisfacţie, se grăbesc în întâmpinarea unei judecăţi îngrozitoare. Dar harul lui Dumnezeu a dat pentru toţi o uşă de salvare. Isus spune: „Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit” (Ioan 10,9).
    Stăpânul acestei lumi, care îi ademeneşte pe oameni şi îi invită să-şi facă viaţa mai plăcută în teatrul lui prin câştig şi prin distracţii, doreşte să le alunge toate grijile privind veşnicia. Multele suspine, vaiete, lacrimi care apar ici şi colo, trebuie să rămână nebăgate în seamă. Cine este cumva îngrijorat pentru veşnicie, acela este consolat cu aceea, că mai există o ieşire de urgenţă, dacă o fi să se ajungă la extrem cu el. Unii speră ca în împlinirea exterioară a obligaţiilor lor religioase să aibă ceva prin care să poată să mai ajungă în cele din urmă la ieşirea salvatoare; ei cel puţin nu se socotesc aşa de nelegiuiţi ca alţii. Câte un altul se consolează cu aceea că ar mai putea pe patul de moarte să se pocăiască şi să găsească harul; un al treilea crede că în cele din urmă, când ajunge în veşnicie, va fi totul bine. Alţii lasă moşteniri celor săraci sau fac instituţii religioase şi mulţi, mulţi alţii cred că au o ieşire prin aceea că strigă: După moarte se termină totul! Dar când apoi se apropie ultima oră hotărâtoare, ieşirile de urgenţă se dovedesc a fi uşi închise. Harul şi mântuirea la care Dumnezeu îi cheamă pe oameni aşa de insistent în zilele sănătoase, nu mai sunt de găsit la aceste ieşiri de urgenţă. De câte ori nu apucăm să vedem aici strigătul de durere al sufletelor disperate sau chinul mut, deznădăjduit al unui om care acum ştie că există o cale spre cer; dar el a neglijat-o şi acum merge în iad ca un pierdut!
    Aceia care au ajuns pe scara de urgenţă din teatrul din Chicago, păreau că au găsit un drum mai bun. Ei ajunseseră afară şi sperau că de acum vor fi curând în deplină siguranţă. Îi putem compara cu oamenii care, fără să-L cunoască pe Isus, îşi pun toată încrederea în lucrarea lui săvârşită, printr-o viaţă religioasă serioasă cu multe sacrificii, cu multe renunţări şi cu intenţia de a fi evlavioşi, care cred că într-adevăr au găsit o cale spre cer. Pe acest drum ei sunt împinşi înainte de către aceia care au urcat pe aceeaşi scară. Dar în aceste lucruri nu există pace adevărată, conştiinţa nu ajunge la odihnă, nu se ajunge pe terenul unei mântuiri certe, sigure. În cele din urmă, când mor, aceşti oameni merg fără nădejde în veşnicia întunecată. Şi această cale a fost un drum al amăgirii. El părea că este mult mai bun şi mai sigur decât celelalte ieşiri de
    urgenţă, dar scara evlaviei omeneşti a fost prea scurtă! Abia la sfârşit au observat că lungimea ei nu ajunge.
    Dragă prietene, în caz că respingi cu copiii uşuratici ai lumii gândul veşniciei cu speranţa nesigură că în cele din urmă se va deschide o uşă a mântuirii, te înşeli! Oamenii spun: „A trăi vesel şi a muri salvat, înseamnă socoteala diavolului să i-o fi stricat”; se înşeală, se pierd pentru totdeauna. Dar te înşeli şi atunci când crezi că ai găsit în propria ta religiozitate, în virtuţile tale sau în bunătatea ta o cale de ieşire din ruina păcatului, o salvare din judecata mâniei lui Dumnezeu. Ţine minte şi pricepe: din pierzare, din vina păcatului există o singură cale de ieşire: să te încredinţezi lui Isus, Fiului răstignit şi înviat al lui Dumnezeu. Această ieşire de salvare stă deschisă pentru toţi atâta timp cât mai este ziua harului. Isus spune: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14,6). Profită astăzi de această Cale, de acest Adevăr, de această Viaţă! Câştigă-L pe Isus! Încredinţează-te Lui aşa cum eşti! Pe orice loc sau în oricare balcon din teatrul acestei vieţi te-ai afla, între orice prieteni ai sta – încredinţează- te lui Isus! Oricât de fascinaţi ar fi ochii tăi de ceea ce vezi şi urechea ta de multele lucruri interesante şi vesele pe care le auzi, oricât de plăcut ţi s-ar părea anturajul în care te găseşti – grăbeşte-te şi salvează-ţi sufletul! Spune-I Domnului că vrei să I te încredinţezi docil şi
    ascultător, că vrei să-I dai Lui inima ta neîmpărţită şi atunci ai calea mântuirii adevărate,
    deplin valabile prin sângele Mielului lui Dumnezeu; acest sânge a curs pe cruce pentru păcătoşii pierduţi, vinovaţi. Pacea lui Dumnezeu va umple inima ta şi viaţa ta, ca tu să poţi, ca un mântuit al lui Isus Hristos, să le arăţi altora calea mântuirii. Câţi nu caută o cale de salvare şi n-o pot găsi în întunericul şi în îmbulzeala vieţii!