Forums » Sfaturi & Incurajari

Una dintre cele mai ignorate lecții

  • E tristă și cu lacrimi despărțirea
    autor: Nichifor Nicu
    07/08/20...  more
  • Crede-L pe Hristos
    autor: Nichifor Nicu
    24/07/2020. ora: 05:40
    ...  more
  • Sunt un om care își dorea să devină elvețian dar acum mi-am dat ...  more
  • Marturi,vindecari,minuni....?
  • Sufletul tău este precum o cetate.
    Ziduri înalte, poartă lată, ...  more
  • Dumnezeu este bun. Acum câteva mii de ani erau niște băieți care...  more
  • Dacă te-ai descrie vreodată într-un singur cuvânt , care ar fi ?...  more
  • Istoria ne învață că bunica Bisericii Ortodoxe (Biserica Bizanti...  more
  • De la Pasti pan'la Rusalii
    Am stat doar in rugaciune,
    Asteptand ...  more
  • O umbră-i omul pe pământ
    autor: Nichifor Nicu
    18/05/2020/ ora: 1...  more
  • An article about the differences between love and lust hardly se...  more
  • Salutare oameni, doresc sa recomand tuturor oamenilor interesati...  more
  • Pe zi ce trece se simte o nerăbdare în societate și am o stranie...  more
  • Hear what Jesus says about divorce and remarriage. The clause &a...  more
  • Anii 30 d.Hr, primăvara. O zi ce părea obișnuită pentru mulți s-...  more
  • Există ceva neatins de virus, neatins de arme, de foc, de tsunam...  more
  • Cugetând într-o seară, m-am mâhnit în sinea mea înțelegând o rea...  more
  • Cine sunt ei?
  • Un profesor se plimba prin fața tablei în timp ce preda clasei d...  more
  • Azi m-am gândit să vă scriu voua, oameni care ați simțit cât de ...  more
    • 27 posts
    April 7, 2020 2:44 PM EEST
    Cugetând într-o seară, m-am mâhnit în sinea mea înțelegând o realitate, o realitate din care am putea totuși să învățăm ceva chiar dacă anii au trecut și am ignorat această lecție (din păcate pentru noi și pentru cei din jur).

    Inițial m-am gândit că este vorba de noi românii, dar nu, nu este chiar așa.. întâlnim aceeași realitate și în alte culturi. Poate că este vorba de o invidie, falsitate, teama de a-i vedea pe alții mai sus decât pe noi înșine sau de un deosebit respect post-mortem..asta doar fiecare în conștiința sa poate hotărâ.

    Există o prăpastie între viață și moarte și să ne imaginăm viața pe un munte, moartea pe celălalt munte și între ele o prăpastie și în acea prăpastie sunt toate cuvintele frumoase pe care le spunem despre un om atunci când nu mai este în viață, la un moment dat intră și ele în procesul de descompunere stând stinghere în vale, neatingând nici o inimă. Acele cuvinte nu mai ajung la om și marea curiozitate care ar trebui să ne dea de gândit este aceasta: „De ce să așteptăm trecerea în neființă a unui om pentru a da drumul cuvintelor?”.

    Acum, cu riscul de a fi desconsiderat, mă întreb: de ce până acum câteva zile nu au fost publicate predici și citate de-ale lui Viorel Candreanu? Personal eu nu am auzit de dânsul și nu pentru că nu aș fi fost interesat, dar ce ai putea să scrii pe google atunci când vrei să găsești pe cineva despre care nu ai auzit niciodată nimic, nimeni nu a distribuit nimic și nu ști nici cum arată, nici cum îl cheamă? Abea am auzit de Policarp acum câteva luni deși mi-aș fi dorit să fii auzit mai de mult...

    Imposibil să nu avem prieteni/apropiați/rude bune la ceva, chiar să fim mândri că avem astfel de prieteni și totuși...cât timp sunt pe muntele acestei vieți îi lăsăm singuri, dar după ce trec pe celălalt munte, dăm drumul cuvintelor, încurajărilor, aprecierilor să urmeze drumul către vale, în prăpastie și probabil că facem asta ca să ne mai anesteziem umpic sentimentul de vinovăție. Cât timp avem oameni lângă noi, suntem bogați și pe măsură ce fiecare om de calitate dispare din viață noastră devenim tot mai săraci.

    Transformăm în lei pe cei care nu mai sunt printre noi și când îi avem printre noi, îi ignorăm, îi lăsăm să vorbească singuri, să se bucure singuri, să plângă singuri. Unul din marii înțelepți ai lumii a spus la un moment dat „căci mai bine un câine viu, decât un leu mort” (Ecleasistul) - Nu, nu am nimic împotriva reverenței și respectului cuvenit leilor care nu mai sunt în viață, dar să nu uităm că ceea ce azi nu apreciem și încurajăm, mâine poate fi un leu mort pe care-l vom lăuda fără de folos.

    Cât timp ești pe muntele vieții, prețuiește pe cei care sunt lângă tine, poate momentan nu sunt lei, dar cu ajutorul tău pot ajunge lei încă din timpul vieții.