Forums » Sfaturi & Incurajari

Lecții de la icoane

  • E tristă și cu lacrimi despărțirea
    autor: Nichifor Nicu
    07/08/20...  more
  • Crede-L pe Hristos
    autor: Nichifor Nicu
    24/07/2020. ora: 05:40
    ...  more
  • Sunt un om care își dorea să devină elvețian dar acum mi-am dat ...  more
  • Marturi,vindecari,minuni....?
  • Sufletul tău este precum o cetate.
    Ziduri înalte, poartă lată, ...  more
  • Dumnezeu este bun. Acum câteva mii de ani erau niște băieți care...  more
  • Dacă te-ai descrie vreodată într-un singur cuvânt , care ar fi ?...  more
  • Istoria ne învață că bunica Bisericii Ortodoxe (Biserica Bizanti...  more
  • De la Pasti pan'la Rusalii
    Am stat doar in rugaciune,
    Asteptand ...  more
  • O umbră-i omul pe pământ
    autor: Nichifor Nicu
    18/05/2020/ ora: 1...  more
  • An article about the differences between love and lust hardly se...  more
  • Salutare oameni, doresc sa recomand tuturor oamenilor interesati...  more
  • Pe zi ce trece se simte o nerăbdare în societate și am o stranie...  more
  • Hear what Jesus says about divorce and remarriage. The clause &a...  more
  • Anii 30 d.Hr, primăvara. O zi ce părea obișnuită pentru mulți s-...  more
  • Există ceva neatins de virus, neatins de arme, de foc, de tsunam...  more
  • Cugetând într-o seară, m-am mâhnit în sinea mea înțelegând o rea...  more
  • Cine sunt ei?
  • Un profesor se plimba prin fața tablei în timp ce preda clasei d...  more
  • Azi m-am gândit să vă scriu voua, oameni care ați simțit cât de ...  more
    • 27 posts
    June 3, 2020 4:17 PM EEST
    Istoria ne învață că bunica Bisericii Ortodoxe (Biserica Bizantină) a fost subiect de râs și ironie pentru musulmani care căutau să invadeze ușor-ușor Europa. Au venit așadar musulmanii gata de răfuială dar până să-și scoată săbiile din teacă, și ei au rămas uimiți de bisericile creștine care venerau atât de mult icoanele și i-au acuzat pe creștini că și-au făcut idoli și se închină lor și nu lui Dumnezeu.

    Interesant este că abia după ce a fost semnalată problema din exterior, a început reforma în interior și astfel a apărut „Iconoclasmul” - pe de o parte catolicii nu au renunțat la icoane, pe de altă parte, în Estul Europei, în inima ortodoxiei se ardeau icoane și tablouri pe bandă rulantă.

    Ortodocșii au revenit la sentimente mai bune și au acceptat într-un final folosirea icoanelor din nou, deși indicațiile de atunci au rămas probabil scrise pe pereții catedralei Sofia din Istanbul, pentru că astăzi este evident că nu mai sunt respectate.

    Trist este că a fost nevoie tocmai de musulmani ca să se producă o reformă în creștinism, dar cumva este de înțeles... din interior nu se puteau naște gânduri împotriva practicilor bisericii pentru că viața era mai prețioasă decât o virtute de multe ori așa că oamenii nu au fost gata să plătească prețul.

    Astăzi icoanele nu mai sunt așa de mult la modă (mai ales că nu mai pot fi sărutate, cel puțin un timp) în schimb ne închinăm la oameni, la senzațional, la materiale video poate chiar materiale fotografice și o facem liniștiți, făcând din oameni și cazuri, idoli proaspeți - și oricât am căuta să o dăm la întors, am ajunge cu toții la aceeași concluzie într-un moment de profundă sinceritate. Sfinții din icoane erau pictați căci încă nu exista un magazin de electrocasnice pe atunci să iei un aparat foto cu funcție de filmare 4k.

    Icoanele în sine nu sunt rele, scopul lor inițial nu a fost rău și ferice de cine știe să le folosească pentru ceea ce au fost ele inițial concepute. Tot așa este și cu mijloacele audio-vizuale de astăzi, scopul lor inițial nu a fost rău, dar derapajul de la scopul inițial conduce la un fiasco cu aromă de creștinism.
    Bineînțeles că istoria nebăgată în seamă se întoarce sub altă formă în zilele noastre și cu siguranță vor fi multe entități care vor râde și vor ironiza (și pe bună dreptate) modul greșit de utilizare a artei în biserică.

    Menirea acestor idei nu este de a ataca direct sau indirect diferite practici din prezent ale unor biserici, ci mai degrabă menirea gândurilor este de a reflecta și a vedea dacă în biserica pe care o frecventezi există acest trend periculos de folosire a mijloacelor audio-vizuale într-un mod defectuos. Dacă depistezi o astfel de problemă, poți fi un erou producând o reformă din interior, neașteptând să vină cei din exterior râzând să-ți pună biserica pe gânduri.

    Poți admira o icoană pentru pictorul care a realizat-o, pentru imaginea în sine sau pentru conținutul din spatele imaginii. Când ai un interes atât ca producător cât și ca admirator altul decât venerarea lui Dumnezeu prin icoană, e o problemă...cam mare. În același fel, mijloacele audio-vizuale de astăzi folosite în și de biserici au o problemă sau nu în funcție de scopul lor onest și real.