Forums » Cum sa fiu mai aproape de El

Anul care trebuia să fie

  • Oare suntem pregătiți ?
    autor: Nichifor Nicu
    19/01/2022. ora: 23...  more
  • Dumnezeu rămâne același.
    autor: Nichifor Nicu
    06/01/2022. ora: 2...  more
  • Am găsit în Isus săturarea tânjirii străfundului inimii mele.
    Am...  more
  • December 31, 2021
    Doamne Isuse, sunt din nou aici. La un capăt de drum. Dar decoru...  more
  • Privesc în urmă peste ceea ce am numit "Anul 2021". Și...  more
  • https://youtu.be/XUFZsI6of_k
  • https://youtu.be/XUFZsI6of_k
  • S-a clădit încet, dar sigur, un fel de preconcepţie potrivit căr...  more
  • 2 Samuel 1:6-9

    Trăim o vreme în care libertatea religioasă este...  more
  • (Inainte sa cititi, va rog sa considerati ca am reinvatat limba ...  more
  • Mă copleșește Dumnezeu
    autor: Nichifor Nicu
    20/11/2021. ora: 12...  more
  • Am trăit mult timp căutând un scop pentru viața mea. Și uneori, ...  more
  • By CN ✴
    October 31, 2021
    Vreau să vă răpun puțin din timpul vostru; nu, nu este vorba nic...  more
  • "Și care-i semnul?" întrebă sfios Ezechia pe cel mai m...  more
  • Pentru a veni în ajutorul lor, Centrul Creştin Betania le oferă ...  more
  • In Rai oamenii tot vor trebui să muncescă ? De ce să cânt eu ne ...  more
  • DACĂ DOMNUL IISUS HRISTOS ESTE MIRELE iar noi oamenii creștini s...  more
  • Ai povestit, Pământule, bătrâne,
    Povestea ce-o ascunzi în cartea...  more
  • "Avionul spre Paris mai avea câteva minute până la decolare...  more
  • Cuprinde-mă, Doamne cu funia dragostei Tale,
    Căci eu sunt ca o f...  more
    • 42 posts
    December 30, 2021 7:11 PM EET
    Privesc în urmă peste ceea ce am numit "Anul 2021". Și acum este vremea bilanțurilor. Oamenii la fiecare sfârșit de an trag linii peste linii, socotesc, împart, adună și văd cu ce au mai rămas. Este și vremea mea acum.
    Aș putea scrie o carte despre ceea ce a însemnat acest an pentru mine. Nu voi spune că a fost un an perfect, un an miraculos, un an fabulos. Deși a fost, dar nu voi spune aceasta. Nu voi spune nici că a fost un an cu cele mai cumplite încercări din viața mea, chiar dacă și aceasta este adevărat. Voi spune doar că a fost un an așa cum trebuia să fie. Nici mai bogat, nici mai sărac, nici mai înălțător, nici mai josnic.
    Am început anul pe genunchi și cu vechea promisiune:
    "-Doamne, de acum o să..."
    sau...
    "-Doamne, de acum nu o să mai..."
    Însă nu mi-am ținut promisiunile întru totul, pentru că vicleanul are mereu grijă să lovească în cel mai sensibil punct.
    A fost anul în care am fost înconjurat de cei mai dragi prieteni și am simțit rugăciunile lor în cele mai josnice stări ale vieții mele. Am simțit fiecare îndemn de al lor și fiecare promisiune când mi-au spus:
    "- Gabriel, ne vom ruga și pentru tine..."
    Iar ei, spre deosebire de mine, și-au ținut mai mult promisiunea.
    Am călătorit mult. Iubesc să călătoresc și nu ratez nicio oportunitate de a-mi umple jurnalul de călătorii cu aventuri minunate. Am căutat să învăț ceva din fiecare loc prin care am trecut, de la fiecare persoană cu care m-am intersectat și de la fiecare om pe care l-am îmbrățișat. Am încercat să văd dincolo de valorile acestei lumi și mi-am spus cât mai des că am preț în ochii lui Dumnezeu. Am încercat să le-o spun și altora. Unii m-au crezut, alții nu. Este decizia lor.
    A fost anul în care am plâns cel mai mult, dar și anul în care am zâmbit din groapa în care mă aflam (prietenii știu de ce). Când nu înțelegeam de ce eu trebuie să trec prin cele mai grele momente, Dumnezeu mi-a spus în mii de feluri să stau liniștit că El are un plan cu mine. Și așa a fost. Am învățat că pentru a construi ceva rezistent și de calitate, trebuie să dărâmi tot ceea ce este putred și nefolositor. Așa a făcut și Dumnezeu în viața mea. A trebuit să dărâme toate planurile mele care nu erau după voia mea, ca apoi să facă din inima mea o cetate invincibilă.
    Uneori am stat prăbușit în lacrimi și nu mă puteam ridica din propriile mele dureri. Dar Dumnezeu a fost acolo. M-a luat în brațe, m-a spălat, mi-a legat rănile și m-a ferit de ger. L-am simțit ca pe un Prieten chiar și atunci când nu știam ce drum să aleg. El m-a îndrumat și toate deciziile pe care le-am luat împreună cu El mi-au fost bune. Unde am ales de capul meu, iar a trebuit ca El să intervină și să dărâme tot.
    A fost anul în care am înțeles că degeaba mă opun. Am înțeles că atunci când Dumnezeu are un plan cu mine, nimic nu Îl poate împiedica să Și-l ducă la împlinire. Și este atât de frumos să realizezi aceasta și să faci pace cu tine însuți!
    A fost anul în care am văzut prima oară un răsărit pe munte. Stăteam la poalele muntelui și nu mă săturam să mă minunez de frumusețea lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu este frumos ca și un munte. Numai El putea crea ceva atât de uimitor. Răsăriturile pe munte îmi aminteau în fiecare zi că bunătățile Domnului nu se sfârșesc, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață, întocmai cum soarele răsare în fiecare dimineață pe cer. Și pentru cine, Doamne, toate acestea? Pentru o mână de țărână? Și totuși, dacă nu eram decât țărână, Dumnezeu niciodată nu Și-ar fi părăsit Slava Lui pentru mine.
    A fost anul cu cele mai multe biruințe bifate, și aceasta tot prin îndurarea Domnului. Nimic nu a fost mai frumos decât să înțeleg că darul meu nu mi-a fost dat pentru mine, ci pentru bucuria celor din jur. Nu a fost ușor să înțeleg de ce eu, de ce tocmai mie mi-a dat Dumnezeu un dar așa măreț. Însă am acceptat pentru că nimic nu modelează mai frumos decât Mâinile Creatorului meu drag.
    Mi-am făcut prieteni noi, unii din cei vechi s-au dus, iar alții au decis să rămână și în acest an. Se pare că Dumnezeu are planul Său și aici. Nimeni nu apare în viața noastră întâmplător. De la fiecare om am avut de învățat câte ceva. Poate că acum nu știu ce am învățat de la fiecare, dar la vremea potrivită, sunt sigur că mă voi folosi de resursele acelor oameni, pentru a face față anumitor situații.
    Am stat mai mult timp în natură și un lucru interesant este că am văzut lucruri noi și minunate... de exemplu am rămas uimit de câte lucruri am putut învăța de la albine, niște făpturi atât de minuscule.
    Am fost pe munte, iar acolo, aproape de stele, m-am simțit atât de mic. Și iarăși mi-am amintit că am preț în ochii Lui, să nu uit aceasta niciodată.
    Am adunat mai multe lucruri frumoase în suflet, am scris poezii pentru prieteni dragi, am oferit zâmbete celor ce uită cum este să fii fericit chiar și în necazuri, chiar dacă un zâmbet nu schimbă lumea, se merită să zâmbești.
    Am ajuns iar în orașul mea preferat, Suceava... de data aceasta mai mult ca în toți ceilalți ani. Și încă am impresia că a fost totul doar în mintea mea. Doamne, dacă a fost doar un vis, nu vreau să mă mai trezesc niciodată!
    Am cunoscut persoane care îmi dau energie pozitivă numai când vorbesc cu ele și numai când le văd. Mi-am făcut niște prieteni atât de minunați acolo încât mă simt ca într-o familie cu ei.
    Am trecut peste multe frământări, eșecuri, căderi, înfrângeri. M-am bucurat de fiecare lucru pe care Dumnezeu mă făcea să îl înțeleg. Și încă mă bucur când văd ce Minunat este El.
    M-am bucurat de frumoasele seri de colinde, de orele multe de somn (chiar aveam nevoie de ele), de mica mea bibliotecă, de familia mea, de prietenii mei, de părtășiile cu Dumnezeu împreună cu prietenii adevărați, de agendele mele. Ce copil sunt! Chiar mă simt ca un copil.
    Am multe motive pentru care să Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Când Dumnezeu îngăduie să treci prin inundații când îți pune bariere pe plan emoțional, când cei din familia ta erau la un pas de a trece în veșnicie, mai poți să fii mulțumitor? Poate că și pentru tine nu ți-a fost anul cum voiai, însă a fost așa cum trebuia să fie. Poate nu ai primit tot ceea ce ai cerut, nu ți s-a împlinit o rugăciune, ți s-au năruit visele. Nu poți fi mulțumitor. Și totuși, El pe cruce, rostea:
    -"Tată, iartă-i căci nu știu ce fac".
    Ți se pare greu să te încrezi în El? Este greu să Îi ceri Lui părerea în orice situație când tu vrei să faci de capul tău ceva? Și totuși, Daniel, din groapa cu lei s-a increzut în Dumnezeu. Poate ți se pare o poveste învechită, dar istoria se repetă cu fiecare om ce își pune nădejdea în El, indiferent de situație.
    Ce vreau să spun cu aceste gânduri este că trebuie să ne facem inima să bată mai mult pentru Cer. Sunt mulți oameni triști fiindcă sunt singuri. Uneori și eu simt că sunt. Însă legământul meu cu Hristos a fost: "Doamne, Te voi urma indiferent dacă... ", nu a fost "Doamne, Te voi sluji doar dacă...".
    Ce am învățat în acest an, a fost faptul că Dumnezeu nu este o fabrică de îndeplinit dorințe. El este un Dumnezeu al prieteniei și ne vrea să-I fim aproape și când suntem în necaz ca Iov, nu doar în belșug.
    Oare dacă un înger de al Domnului s-ar uita pe pământ și s-ar înfățișa în fața lui Dumnezeu, ar putea el să spună despre noi:
    -"Doamne, ce oameni neprihăniți!"
    Dacă ne-ar fi încercată credința, am putea noi rămâne neclintiți? Dacă ni s-ar lua tot ceea ce avem mai de preț, L-am putea sluji pe Dumnezeu fără să cârtim?
    Nu spun ceea ce îmi doresc de la mine pentru anul 2022. Le scriu pe tăblița inimii mele și mă rog ca Dumnezeu să ne ajute pe toți să ne numărăm mai mult bucuriile și binecuvântările și mai puțin necazurile și neajunsurile. Mai uită-te o dată peste acest an. Chiar nu ai motive pentru care să spui:
    "-Doamne, îți mulțumesc pentru tot ceea ce tu rânduiești în viața mea?"
    Și să nu uităm: avem preț nespus în ochii lui Dumnezeu în fiecare zi din an!
    Mă rog Domnului Isus Hristos ca în anul 2022 Dumnezeu să fie cu voi toţi şi să fiți sănătoşi să fiți încredințați în mâinile lui Dumnezeu și că El va fi cu voi la orice pas. AMIN.

    Gabriel Daniel