Un profesor se plimba prin fața tablei în timp ce preda clasei de studenți. La un moment dat a ridicat un pahar cu apă și bineînțeles că toți se așteptau la banala și tipica întrebare: „este paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol?” dar în loc de această întrebare, cu un zâmbet pe față (parcă îmi și imaginez secvența), profesorul întreabă: „Ce greutate are acest pahar cu apă pe care îl țin în mână?”. Studenții au început să răspundă diferit.. de la 85 de grame la câteva kilograme.. El le-a răspuns într-un final: „Din perspectiva mea, greutatea absolută a acestui pahar nici nu contează. Depinde doar cât timp țin paharul în mână. Dacă îl țin un minut sau două, este destul de ușor. Dacă îl țin o oră, greutatea lui mi-ar provoca o mică durere la nivelul mâinii. Dacă îl voi ține o zi, aș avea un fel de crampe și mă voi simți paralizat, iar acest fapt m-ar face să dau drumul paharului din mână. În orice caz aș fi, greutatea paharului nu se schimbă, dar cu cât îl țin mai mult timp, cu atât îmi va fi mai greu”. Tot așa este și în cazul nostru, pentru că inevitabil au apărut îngrijorări și temeri în această perioadă dar dacă ne gândim la ele un timp scurt, nimic nu se va întâmpla. Gândește-te la ele mai mult și o să înceapă să te doară. Gândește-te la ele toată ziua, și o să te simți complet amorțit și paralizat..incapabil să faci ceva până nu le vei da drumul. Noi ca oameni ne facem planuri, unii ne-am luat vacanțe la reducere în ianuarie, alții plănuiam să câștigăm bănuți într-o țară mai dezvoltată, unii cu nunțile, alții cu fotografiile, alții cu business-ul..este greu să găsim oameni neafectați de situația actuală de pe globul pământesc. Problema apare atunci când planul ne este dat peste cap din diferite cauze pentru că apar îngrijorări, temeri, repulsii, necredință. Oricât ai vrea să vinzi artificii astăzi pe stradă, nu ai cui și cel mai probabil armata te va transforma pe tine într-un artificiu pe cer. Spune apostolul Iacov la un moment dat: „Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga” și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere”. Adevărul este că pe axa timpului, chiar că nu suntem mai mult decât un abur, suntem atât de mici pe scara timpului încât evenimentele istorice asemănătoare prin care trecem azi, ne par așa de îndepărtate și nu ni se mai par relevante, nici nu învățăm din ele. Fiecare om chibzuit își face planuri dar omul înțelept nu uită ceea ce apostolul Iacov spune în continuare: „Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „dacă va vrea Domnul vom face cutare și cutare”.” - trăind cu o astfel de mentalitate și de credință, inima va fi liniștită oricând planul nu ar mai funcționa după calculele de pe hârtie. Dumnezeu lucrează prin toate lucrurile spre binele celor care-L iubesc pe El și aceasta înseamnă că atât timp cât îndeplinim condiția, suntem pe drumul cel bun indiferent de circumstanțele actuale. Nimic nu este la întâmplare. Bazându-ne pe ceea ce este societatea astăzi și bazându-ne pe noi am uitat să spunem: „Dacă va vrea Domnul...” , omitem să luăm în serios pe Dumnezeu dar nu este târziu ca să aruncăm din mână paharul cu îngrijorări, cu teamă, cu panică, cu frică, cu necredință, cu suspiciuni, cu planuri eșuate și date peste cap și încrezători în Dumnezeu să continuăm viața știind că indiferent cât de mult se clatină lumea, El nu se clatină niciodată și dacă sunt lângă El, nu mă voi clătina nici eu.

Studiile arată că o femeie abea la al 6-lea selfie pare a fi cât de cât mulțumită și postează iar un bărbat la al 4-lea selfie deja este încântat și apasă pe butonul „Trimite”. Suntem înconjurați de o lume perfectă, prieteni perfecți, colegi perfecți și parcă uneori ne și întrebăm ce este în neregulă cu noi sau ne trezim fredonând precum cineva: „Ce are ea și nu am eu?”. Poze cu mașini second-hand cu sigle amețitoare, poze din insulele „Bau-Bau”, portrete fără impurități pe frunte, imagini numai cu zâmbete, oameni cu mâinile pe sus în biserică într-un profund moment de închinare (probabil și aburul de la cafea ridică efectul fotografiei), poze cu explozii de fericire, poze cu somon „en papillote”, cu alte cuvinte avioane... Selfie-ul pe care nimeni nu ai vrea să-l vadă este dincolo de camera foto a ultimului iPhone sau a unui obiectiv Zeiss. Este acel selfie pe care tu îl ști, ști cine ești și ști cum arăți. Știi că deobicei mănânci ciorba făcută de mama sau cartofii tăi prăjiți, pardon..arși și făcuți în grabă, știi că de când nu ai mai fost într-o vacanță, s-au renovat pensiunile de două ori, știi că ai mai multe alunițe pe față decât media mapamondului și știi că de-atâtea ori îți era rușine să ridici măcar o rugăciune în biserică, darămite ochii... Bineînțeles că șablonul societății ne forțează să ne ascundem dar ne învărtim într-un cerc ciudat în care ne păcălim unii pe alții și în final tot pe noi înșine. Zice la un moment dat Isus ucenicilor că „până și perii din cap, toți vă sunt numărați” și mai avem oare impresia că este cineva care nu ne știe? Dumnezeu cunoaște ceea ce telefonul nu poate surprinde. Dumnezeu știe „când stai jos și când te ridici, când umbli și când te culci” și dacă te-ar bate gândul să iei „aripile zorilor” ca să te duci să locuiești „la marginea mării” chiar și acolo vei rămâne surprins că nu ești singur. El știe când râzi și când plângi, știe când te simți singur și când ești înconjurat de prieteni, știe când mănânci pufuleți și când ești la restaurant, știe când păcătuiești și știe când te scuturi de praf și continui drumul cu mai multă ambiție. El știe că viața nu este doar râs, dar nici doar plâns. El știe că viața nu este doar bunăstare materială, ci și lipsă. El știe că viața nu este doar pe vârf de munte ci și jos în vale. El știe că viața nu oferă doar iubire, ci oferă și răni. El știe că viața nu este doar sănătate, dar nici doar boală. El știe mai multe decât ne-am putea noi gândi. În fața oamenilor putem poza cum vrem astfel încât să ne construim o imagine bună dar înaintea lui Dumnezeu este irelevant câte poze facem pentru că El cunoaște adevăratul tău selfie, mai ales selfie-ul sufletului. Ce rămâne oare de făcut? Roagă-te, vorbește cu Dumnezeu și spune-I tot ce ai pe inimă, El te știe așa că nu vei veni cu breaking news înaintea Lui dar nu-i așa că este încântător să știi că poți spune cuiva de încredere tot ceea ce te frământă? El te ascultă cu drag și nu trebuie să aștepți la coadă. „Cerceteăză-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșniciei!” - un impărat. This post was edited by Alex N at February 19, 2020 9:55 PM EET

Într-o zi un băiat văzându-și vecinul că este plin de succes, de faimă, de bani, parcă zilnic îmbrăcat în fericire, își ia inima în dinți și îl întreabă: „Nu vă supărați, care este secretul succesului dumneavoastră?”. Omul îi zâmbește, intră în mașina lui scumpă și proaspăt scoasă de la spălătoria luxoasă din colțul străzii, lasă geamul jos și cu piciorul pe ambreiaj îi spune: „Păi secretul succesului meu, este secret!” și plecă din loc cu un scârțâit supărător de roți. Câți oameni te vor împlinit? Prea puțini raportat la câți ne înconjoară. În inima fiecăruia se zbat gânduri de egoism și de înălțare deasupra celor din jur, de aceea oamenii care au reușite, nu vor spune secretul succesului lor și dacă o fac, cel mai adesea se folosesc de formule de adresare pompoase, cuvinte mărețe care nu spun nimic. De-a lungul sutelor de pagini din Biblie, sunt tot felul de relatări despre oameni care de la nimic au ajuns să fie plini de realizări, oameni care au rămas nu doar în istoria Bibliei ci și în istoria consemnată de diferiți istorici. O carte disprețuită, în multe țări și orașe interzisă, arsă, ruptă, confiscată... o carte care de mai bine de 1700 de ani este protejată de Dumnezeu în forma în care este astăzi măcar că începuturile ei datează dinaintea erei noastre. Este un motiv clar pentru care diferite entități caută să ne ia privirea de la Biblie. De la un adolescent cioban de oi, cu un fel de puf blond (că mustață nu se putea numi), cu haine îmbibate de miros de ovine și cu buzunarele murdărite de pietre, la statutul de rege, REGE ! Fără ca familia lui să aibă vreo rudenie la curtea regală, dar David într-o rugăciune spune: „Îți mulțumesc Doamne că sunt o făptură așa de minunată - minunate sunt lucrările Tale și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta”. Cum să ai un asemenea progres, dacă nu te vezi în felul în care Dumnezeu, Creatorul tău te vede? Privim la cei care au realizări și nu le vedem truda din spate, le vedem doar victoriile dar nu și momentele de nereușită. Chiar și Thomas Edison, de 98 de ori a încercat el să facă un bec să funcționeze. Să ne imaginăm 98 de zile în care te pui la somn cu „realizarea” că încă o zi a trecut și nu ai reușit ce ți-ai propus. Cum să ai un asemenea progres, dacă nu înțelegi că succesul este un drum lung presărat și cu eșecuri? Oamenii nu vor ca tu să știi că ești unic, că ai locul tău în această lume. Oamenii nu vor să ști că atât succesul cât și înfrângerea fac parte din proces. Îmi amintesc că într-o vară pe când lucram în America, un coleg din bucătărie m-a invitat să particip unde urma să cânte seara. A fost un moment incredibil pentru mine să-l văd pe cel care cu câteva ore în urmă tăia roșii, punea carne în farfurii și era enervat de ospătărițe, în aceeași zi cânta în aer liber la un fel de bar, colora prin muzică inimile și urechile oamenilor și culegea aprecierile lor. Nu, nu era Jason Mraz, dar era el, și am înțeles din acea seară că există un loc pentru fiecare om în această lume. Nu este un articol motivațional, este doar o realitate pură..secretul pe care nimeni nu vrea să-l afli nu-l poți descoperi decât citind Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia). De povestit despre el, am încercat să povestesc în câteva cuvinte.. dar numai Dumnezeu te poate ajuta ca să-l descoperi în inima ta, să-l crezi cu adevărat și apoi să trăiești cu totul și cu totul diferit în lumea aceasta, fericit și împlinit. A fost o vorbă care a tot circulat prin țară la început de an: „Anul acesta vreau să fiu cea mai bună versiune a mea”. Sună bine, dar realitatea este că cea mai bună versiune poți fi doar avându-l pe Isus în viața ta, doar El poate să-ți dezvăluie secretul pe care nimeni nu vrea să-l știi. Subsemnatul confirmă.

Unul din cei mai creativi și îndrăgiți scriitori, Mark Twain, murdărind cu stiloul un document, ne-a lăsat o amintire captivantă despre ziua de 1 Aprilie: „Aceasta este ziua care ne amintește ceea ce suntem în celălalte 364 de zile”. Putem trăi un „1 Aprilie” zilnic și indicii avem destule. A fost o vreme când s-a spus că francul elvețian este o monedă stabilă așa că românii au sărit cu mic, cu mare, doar cu buletinul la bănci, credite... pe atunci francul era 2,2...2,4 iar acum francul elvețian costă 4,4 lei, mai bine ca dolarul american, ia și plătește române. Să mai amintim aici de Caritas? Stai că m-am dus prea departe. Bitcoin? Mi s-a întâmplat să merg la un medic specializat pe medicină sportivă și am avut câteva întrebări notate cu naivitate pe o coală dintr-un caiet de matematică. Am ieșit din cabinetul dânsului aproape plângând, cică am un picior mai scurt decât celălalt, scolioză și a mai spus dânsul ceva grav pe acolo. Du-te, fă RMN, medic de familie, clinici.. un alt medic a verificat rezultatele și a râs de diagnosticul inițial, așadar totul a fost doar un „1 Aprilie”. N-am să uit cum în Carrefour mă uitam după brăduți de pus în mașină, am zis despre mașina mea că dacă tot au biciuit-o cu cheile pe exterior șoferii nervoși, măcar înăuntru să se simtă și ea frumoasă. Ajuns la raionul auto, văd o ofertă de trei brăduți (de firmă) la un preț special, gata-gata să pun în cărucior produsul..când instinctul meu de inginer mă provoacă la un calcul matematic și mare mi-a fost mirarea să observ că dacă aș fi cumpărat aceiași 3 brăduți individual, ar fi fost mai ieftin decât dacă i-aș fi luat la ofertă. De blackfriday nu are rost să mai pomenim. Suntem înconjurați în multe magazine zilnic cu oferte de „1 Aprilie”. Și sunt atâtea situații în care simți să te deschizi, să-i spui unui om off-ul tău, durerea, suspinul sau poate chiar bucuria ta și faci acest lucru în speranța că nu va fi un subiect discutat în public sau cu alții, pentru că dacă ți-ai fi dorit asta, ai fi postat direct pe facebook și măcar că ai siguranța unei promisiuni că totul va rămâne confidențial, totuși..ajungi să vezi că până și cel de lângă tine de foarte multe ori este un „1 Aprilie”. Observ că cel puțin în domeniile principale ale vieții sunt predispus să trăiesc un „1 Aprilie” zilnic dar totuși, în altă lume nu mă pot teleporta, și chiar dacă aș putea face asta, sunt convins că lista de așteptare este lungă, chiar mai lungă decât o coadă de la instituțiile românești. Mă întreb așadar, care este soluția ? Pentru că aș vrea să am o liniște pe toate planurile. Mi-am pus încrederea în soluții financiare și am pierdut, mi-am pus încrederea în unii doctori (nu generalizez, vorbesc strict de anumite cazuri personale) și am ieșit bolnav fiind sănătos. Mi-am pus încrederea în „bunătatea” marilor reduceri și am luat țeapă. Mi-am pus încrederea în om și am fost dezamăgit. Mi-am pus încrederea în abilitățile mele și au dat bir cu fugiții în momentele critice. Până la urmă soluția am găsit-o în Biblie, am și testat-o altfel nu aș fi putut scrie despre ea. Chiar aduce multă liniște, pace, o eliberare de îngrijorări, de temeri, în trei litere..este wow ! Fii atent ce scrie: „Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor(se referă la om) tăria lui și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul. El este ca un arbust în deșert, care nu vede venind fericirea. El sălășluiește în locurile arse ale pustiei, într‑un pământ sărat, unde nu locuiește nimeni. Binecuvântat însă este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. El este ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. El nu se teme de căldură și frunzișul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează și nu încetează să aducă rod.”. Nu-mi mai pun încrederea în nimeni și nimic decât în Dumnezeu. El se folosește de oricine și orice dar încrederea mea nu este în acele mijloace, ci în El. Soluție testată și recomandată cu drag!

Unul din cel mai iritant fapt este să primești un cadou și să nu știi de la cine este. Nu știu dacă tu ai pățit așa ceva dar eu da... m-am trezit într-o zi cu 5 euro credit pe telefon într-o situație în care creditul meu de pe telefon îmi permitea să sun doar la 112. Este enervant pentru că vrei să îi mulțumești cuiva, vrei să îți exprimi recunoștința și nu cunoști persoana. Cât de nemiloși sunt cu ei înșiși oamenii care participă la jocuri de genul „Secret Santa”, „Îngerașul” și altele asemănătoare, pare o formă de auto-pedepsire. Fiecare om, implicit și eu, și tu, primim zilnic un cadou straniu și suntem atât de obișnuiți cu el, încât nici nu băgăm de seamă, defapt atât de multe activități ne înfășoară încă de dimineață încât luăm cadoul și nici nu ne mai strofocăm să ne gândim de la cine este. Circulă o știre tristă care frământă țara noastră în această perioadă și anume decesul Cristinei Țopescu despre care medicii legiști spun că a murit în somn. Este cea mai periculoasă acțiune pe care o înfăptuim zilnic și anume aceea de a ne pune la somn. Închizi ochii și la revedere, bătăile inimii scad scandalos de mult, nu mai ai control asupra minții, asupra sufletului, asupra trupului, nu mai vezi, nu mai auzi. Spunea teologul și poetul englezThomas Traherne într-o meditație că „somnul este văr primar cu moartea”. Nici o alarmă nu garantează trezirea, nimeni și nimic nu poate oferi siguranța unei noi zile și totuși... Totuși, așa cum îți consideri viața, bună sau rea, ai deschis ochii în timp ce unii nu au mai putut face asta. O nouă zi, o nouă dimineață, este straniul cadou pe care-l primim de la Dumnezeu. Straniu pentru că l-am primit de atât de multe ori, straniu pentru că uit să îi mulțumesc, straniu pentru că eu îl primesc și alții nu și până la urmă de ce eu? Anual sunt mii de oameni care se pun la somn și nu mai văd razele dimineții, prin urmare când i-ai mulțumit ultima oară lui Dumnezeu pentru viață? Pentru șansa unei noi dimineți? „Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit, mila Lui nu este la capăt. Ele se înnoiesc în fiecare dimineață.” - scrie în Biblie De ce m-am trezit în această dimineață iar alții în lumea asta largă nu? Un cadou straniu că sunt în viață, că pot vorbi, că pot vedea, că pot umbla dar de îndată ce realizez aceste lucruri și știu și de unde vine cadoul, nu pot decât să îmi îndrept privirea în sus, să îi mulțumesc lui Dumnezeu. O nouă zi este o nouă șansă pe care Dumnezeu o oferă omului de a-și regla viața. Bucură-te de acest cadou, nu se știe câte mai primești, de aceea profită și împacă-te cu Dumnezeu (Isus chiar a murit pentru tine ca acest proces să fie mai simplu) și împacă-te cu cei din jur.