„Chiar și un ceas care nu merge arată ora exactă de două ori pe zi.” - spunea poetul german Hermann Hesse deși câți oameni ar fi mulțumiți de această performanță ? Nu toți cu siguranță, dar măcar un om va aprecia, măcar cel care a construit ceasul doar pentru simplul fapt că a muncit pentru el, va privi către numerele frumos pictate pe cercul de lemn lipsit de vlagă, putere și precizie constantă. Uneori problema poate fi bateria, alteori suprapunerea defectuasă a limbilor poate împiedica funcționarea însă este ușor să spui: „ce ceas prost!”. Îmi amintesc de un ceas bizar al unui prieten, funcționa doar când era ținut la mână însă când era pus pe birou, nu mai funcționa, cu toate acestea, chiar de pe birou, arăta de două ori pe zi ora exactă. Privind la ceas și la aceste cuvinte, îmi îndrept gândul către mine, de-atâtea ori am rămas fără baterie, parcă epuizat fizic, spiritual, sentimental, social, intelectual și am fost dezamăgit de mine. Cum adică? Să indic doar de două ori ora exactă? Obișnuit fiind să am randament și nefiind călit ca om, am omis faptul că uneori am nevoie de o încărcare a bateriilor, alteori am nevoie de o curățare, un aer proaspăt, un ceas de rugăciune, o meditație, un moment de solitudine, o apă rece cu lămâie și pai cu umbreluță. Îmi amintesc când am dat examenul auto a doua oară, eram așa de emoționat încât am plecat fără să-mi dau seama cu frâna de mână ușor trasă iar pe o străduță văd semnul exclamării în bord; panicat și cu mâna tremurândă am făcut o mișcare de parcă îmi căzuse pachetul de orbit din buzunar, mi-am lăsat corpul ușor spre dreapta și în jos „ducându-mă” după fictivul pachet de gume dar vulpoiul din dreapta a și exclamat : „Aha, deci domnul merge și cu frâna de mână trasă.” PICAT. Oamenii din jur se așteaptă să vadă perfecțiune elvețiană în viața ta fără a vedea că ceasul lor a rămas pe ora de vară și nu indică în nici un moment din zi ora exactă însă ce ușor este să vezi viața altuia, ce ușor este să dai lecții de moralitate, ce ușor este să pui pe spatele oamenilor poveri pe care tu nu le poți duce. Indiferent ce spun oamenii, prietenii, colegii, familia chiar, nu uita că Dumnezeu te ține în viață, ai sănătate (fie ea și parțială) dar totuși respiri, te trezești dimineața și poate că ești într-unul din acele momente când metaforic vorbind, ceasul tău indică doar de două ori ora exactă într-o zi dar totuși ești util, poate ai nevoie de baterii noi, un „service check” . Poate nu ai randamentul maxim acum și de parcă nu ar fi fost suficient că știi tu acest detaliu, te mai înțeapă și cei din jur și îngreuiază situația dar dacă încă respiri este dovada faptului că Dumnezeu te-a creat, te vede util și știe că ai potențialul de a indica ora exactă în fiecare secundă a unei zile. Dacă nu ar fi fost așa..bătăile inimii s-ar fi oprit. Ni se spune despre Isus, Fiul lui Dumnezeu că El nu stinge un fitil care fumegă (Sfânta Evanghelie după Matei). Îi place cuiva fumul unui foc stins? Toți fugim de el, miroase, este neplăcut ochilor, acoperă mirosul parfumului Channel de pe haine dar Isus care ar putea să stingă oricând un fitil care fumegă, totuși El nu o face; pentru că pe El, prețul sufletului meu și al tău L-a costat prea mult ca să renunțe așa ușor. La Dumnezeu găsim resursele de care avem nevoie să funcționăm la potențial maxim dar pentru a le obține trebuie să plătim un preț care este mai scump decât euro, dolarul sau mai nou bitcoin, prețul constă în timp, smerenie, credință și răbdare.

Astăzi este vestita zi de așa zise reduceri, mii de produse scumpite cu câteva zile/săptămâni în urmă astăzi au prețurile tăiate, 20-30-35-40% și poate chiar mai multă reducere, chiar merită din plin să stai bară la bară prin București și vrăjit de etichetele colorate din magazine și cu prețurile tăiate să te întorci acasă și păcălit și cu timp pierdut și cu bani mai puțini. Rechinii cu gurile înfometate nu mai știu ce să importe din afară, ce ar mai putea promova ca să-i jumulească de bani pe cetățeni? De Haloween începe să le iasă ușor-ușor, s-au mai vândut câteva costume, câteva ciocolăți sunt convins că producătorii de bomboane și acadele visează la vânzări din ce în ce mai mari în preajma Haloween-ului românesc în anii ce urmează. Iată-ne trecuți de ajunul „vinerei întunecate” și în timp ce rechinii înfometați așteaptă marele jackpot de astăzi eu vreau să îți spun despre cea mai tare, adevărată, fără minciuni și plină de valoare ofertă care, culmea.. a apărut în lumea noastră (pe atunci mai puțin digitalizată). Într-o vinere acum mulți ani, chiar a fost întuneric adică de la ora 12:00 până la 15:00 a fost întuneric peste toată țara, nu s-a mai văzut pic de lumină, pic de soare, mai pâlpâiau lumânările prin oraș și torțele ținute de niște soldați romani. În acea vinere cu adevărat neagră, Isus (Fiul lui Dumnezeu) a ales ca din dragoste pentru toți oamenii să moară pe o cruce (acum poate nu înseamnă mare lucru, atunci era un blestem să mori pe cruce), în acea zi, Isus măcar că era nevinovat, a ales să moară pentru ca astăzi să pot fi iertat, să pot fi cu sufletul mântuit crezând în El, punându-mi toată încrederea în El. Magazinele cu fapte bune aveau reduceri, magazinele cu religii aveau reduceri, magazinele cu vieți morale aveau reduceri, reduceri la acatiste, reduceri către muntele Athos...ceea ce nu a avut reducere în acea zi a fost sufletul tău care a fost și este atât de prețios încât cineva a murit într-o vinere neagră pentru ca tu să poți avea sufletul salvat astăzi. Bineînțeles că „reducerile” de astăzi sunt limitate până la 00:00, unele firme au toată luna „black friday” dar cu toții vor sări de acest eveniment și vor promova reduceri de sărbători. Faptul că tu astăzi ai posibilitatea să citești acest mesaj fie pe facebook, fie pe whatsapp sau cine știe pe ce platformă va ajunge înaintea ochilor tăi, este o dovadă că sufletul tău a fost și este prețuit! Într-o „vinere neagră” atunci când toți alergau cu coșurile de cumpărături, când toți pregăteau celebra masă de Paște, când toți probau cămășile din noua colecție ca să arate bine duminica la biserică, Isus a murit ca și eu, și tu, să putem fi iertați/salvați. Recunosc am căutat multe oferte de black friday, dar aceasta este cea mai bună și pe aceasta ți-o recomand. Fă un bine cunoștințelor tale și dacă găsești acest mesaj de folos, distribuie-l pe orice cale posibilă.

România este conform unei declarații date de domnul Iliescu, un popor creștin dinainte de Hristos ! Nu știu de unde și până unde această tocăniță de termeni. În sfârșit, trecând peste acest detaliu și analizând datele de la Institutul Național de Statistică din România am remarcat că fără a mai pune la socoteală pe creștinii ortodocși, sunt mai bine de 1 milion de creștini ce aparțin unor culte diferite (baptiști, penticostali, creștini după evanghelie, reformați etc). Cum este posibil ca dintr-un neam atât de credincios să nu candideze măcar un om cu frică de Dumnezeu? Un om care să merite votul de încredere al tău, un om care să țină la valorile creștine pe care s-a clădit Europa inițial. Peste 16 milioane de creștini ortodocși în această țară și ne uităm la televizor cum președintele Americii cântă imnuri creștine, se roagă lui Dumnezeu pentru țară și promovează valorile creștine. De ce nu se ridică un președinte creștin? Pentru că am uitat una din puținele rugăciuni făcute de Hristos pe acest pământ și când spun „puținele rugăciuni” mă refer la faptul că puține au rămas consemnate în evanghelii: „Și Mă rog nu numai pentru aceștia (era vorba despre ucenici aici), ci și pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar eu în Tine.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 17:20-22). Suntem noi una? Nu cumva ne bârfim? Nu cumva ne punem piedici? Nu cumva am neglijat încurajarea aproapelui? Vedem pe cineva ridicându-se poate puțin deasupra noastră și căutăm cu orice preț să îl doborâm. Nu suntem una pentru că din ambiție și orgoliu, ne divizăm atât de mult și în biserici și în societate. Vor cei ce conduc țara să fim una? Nicidecum pentru că nici mass-media, nici o forță politică nu își dorește ca oamenii să fie uniți, spunea Helen Keller: „De unii singuri putem face atât de puține, împreună putem face atât de multe.” ! Poate unul din prietenii tăi ar fi putut fi un președinte dacă nu i-ai fi pus tu bețe în roate, dacă nu l-ai fi batjocorit, vorbit de rău; poate cineva din familia ta ar fi putut fi un ministru deosebit dacă l-ai fi încurajat atunci când avea cea mai mare nevoie. Duminică pe la 21:30 cumpăram câteva lucruri dintr-un magazin de cartier obosit de atâtea ore de funcționare, cred că și legumele ușor trecute de vârsta a doua cereau patronului să închidă mai repede luminile din interior. Am întrebat-o pe doamna vânzătoare dacă a votat, dar nu a avut timp pentru că de la 7 dimineața era la muncă și apoi a concluzionat zicând „și ce dacă..oricum nu se schimbă nimic în țara asta” însă i-am răspuns cu adevărul care de atât de mulți oameni este ocolit și chiar acoperit cu un cearșaf: „țara se va schimba când eu și dumneavoastră ne vom schimba, schimbarea începe de la noi.” - uimit fiind de cuvintele ce tocmai le-am folosit, am realizat că defapt acesta este adevărul. Schimbarea în țară va începe cu mine, cu tine, când fiecare acolo unde suntem, acasă, la biserică, la locul de muncă, în vacanță, la cumpărături ne vom iubi aproapele, vom căuta să fim una, una în credință, una în rugăciune. Se roagă Domnul Isus Hristos pentru unitatea oamenilor, nu te ambiționa să lupți împotriva unei rugăciuni sfinte. Ce rămâne de făcut totuși? Renunță la orgoliu și mândrie, sună-ți prietenii care te-au călcat pe bătătură, încurajează-ți verișorul, fratele, sora sau părinții, oferă un zâmbet bătrânului de pe stradă, nu-ți impune părerile indiferent câte argumente ai avea, respectă, iubește, caută să fii una cu cei din jur, una în credință ! Rostește rugăciunea Mântuitorului: „Doamne, ajută-mă să fiu una cu cei care cred în Tine!” și atunci când vei avea șansa de a fi „una” acționează ca atare. Aceste alegeri sunt compromise, dar dacă vom face schimbări în viețile noastre, sunt șanse mari ca în 2024 să putem avea un președinte creștin. This post was edited by Alex Nazarie at November 12, 2019 11:32 AM EET

Vineri dup-amiază, gălăgie, zeci de copii, agitație, griji, atenție distributivă, concentrare. În mijlocul forfotei îmi îndrept aparatul foto către un copil când mă izbește un cadru uimitor..soarele ce străbate un copac, mi-am adus aminte instant de un capitol intitulat „De ce ne plac apusurile?” scris de un om ce și-a dorit să demonstreze că Dumnezeu nu există fiind un ateu convins iar în urma studiilor sale a ajuns să fie creștin și să scrie o carte foarte bine argumentată dovedind existența lui Dumnezeu prin natură și știință. A venit toamna și frunzele s-au colorat, le-ai văzut ? Știu, ai fost ocupat. Zeci de copii, vecini de-ai tăi au început școala, ai salutat pe unul din ei și i-ai urat un an școlar cu succes? Știu, te uitai în telefon. A mai trecut un an peste părinții tăi, ai petrecut o zi în acestă toamnă răscolind amintiri frumoase împreună cu ei savurând zascusca proaspăt făcută? Știu, era suspans cu moțiunea de cenzură. Cu toții trecem prin momente grele, cumva ți-ai sunat unul din prieteni să-l mai întrebi cum se simte? Știu, te-a lăsat cu seen ultima oară și nu merită. Viața trece prea repede pentru a fi nemulțumitori, nu ne permitem luxul indiferenței, suntem mai câștigați admirând un apus decât să privim o emisiune nereușită, suntem mai fericiți plimbându-ne prin parc decât stând în trafic într-o mașină scumpă. Mai bine asculțăm un bătrân dintr-un sat decât pe doamna Firea. Ce taină mare la acest copac, primește lumină și lasă ca prin el să treacă lumina mai departe, deobicei unde este copacul, adio soare nu mai vezi nimic. Cu toții primim în viață, dar cei care oferă sunt din ce în ce mai puțini. Nu-i așa că este faină fotografia? Lumina printr-un copac, acum gândește-te cât de frumos te vei vedea și tu fiind pentru cei din jur o rază de speranță, să oferi un zâmbet, o încurajare, o apreciere, o vorbă bună, o rugăciune, o masă caldă, un umăr pe care să se plângă... De unde poți oferi? Nu suntem cumva limitați? Ba da ! Dar Dumnezeu cultivă resurse nelimitate atunci când suntem mulțumitori, atunci când ne facem timp să privim natura, atunci când ne facem timp să ne rugăm. Atunci când oferim, El are grijă ca să nu secăm niciodată. „Este mai ferice să dai, decât să primești.” Faptele Apostolilor 20:35

Cu ani în urmă în Europa o văduvă săracă avea un copil tare bolnav, avea nevoie de fructe dar era iarna și fructele erau scumpe (stați să vină decembrie să vedeți prețurile fructelor la Carrefour de ne iau portofelele razna - apoi gândiți-vă cât de scumpe erau în acea vreme fără capitalism și atâția conservanți). A văzut văduva într-o zi struguri în sera regală dar erau la fel de inaccesibili precum fructele din magazin. S-a întâmplat însă ca prințesa să o zărească pe văduvă cum se uita tristă și după ce au avut un dialog, prințesa a tăiat un ciorchine mare și l-a dat văduvei care i-a oferit ca plată câțiva bănuți dar prințesa a spus: „Nu pot să iau banii tăi. Tatăl meu este împărat și nu are nevoie de monedele tale. Poți avea strugurii gratuit, dar cu bani nicidecum.” - Acesta este gândul citit printre rânduri în Septuaginta, Psalmul 16 - „Tu (adică Dumnezeu) ești Domnul meu, Tu nu ai nevoie de bunătatea mea”. De-a lungul anilor într-o viață, omul caută ca să își aducă recunoștința/ofrandele față de ceva spiritual ce consideră el că merită atenția lui și împins de dogme și de cine știe ce încredințări ciudate ale unor pastori sau „pastori”, preoți și alte ființe asemănătoare ajunge să-și consume energia, uneori banii, timpul, rațiunea fără de folos. Bătrânica cine știe ce bani avea de dat prințesei, probabil nici 2 gume „Turbo” nu ar fi putut cumpăra prințesa și am putea spune că este bun simț din partea bătrânei însă în același mod poate fi mai degrabă înțeles ca o insultă adusă familiei regale. Dar ce o fi primit acea bătrânică gratis până atunci în viață? Să ne gândim puțin la noi: într-o lume atât de capitalistă, într-o lume în care toată lumea suge sânge(bani) de la tine mai rău decât tânțarii, într-o lume de așa mulți profitori, într-o astfel de lume să auzi că sufletul tău...ceea ce ai mai de preț, poate fi salvat, iertat doar prin credința în Isus? Crezând că El a murit și a înviat? Poftim? Adică fără pomeni? Fără drumuri până la Meka? Fără să arunci bombe la metrou și să strigi „Allah Akbar”? Fără să dai bani și fără să primești acatiste pentru iertarea păcatului? Da..este bizar dar acesta este darul, cadoul lui Dumnezeu pentru noi, pentru fiecare în parte. Este greu de acceptat pentru că am observat până acum în viață că dacă cineva îți oferă ceva gratis deobicei este fără valoare, ori are ceva defecte, ori nu mai avea loc prin casă și era oricum plin de pânze de păianjeni - Dumnezeu oferă salvarea sufletului prin credința în Isus, culmea că tot El oferă credința dar o oferă prin Cuvântul Său (adică Biblia), aceasta este ecuația cea mai simplă posibilă dar modificată de oameni, încărcată cu variabile și necunoscute care nu își au locul acolo și din păcate viețile multor oameni au avut de suferit din cauza acestor modificări. Este greu să spui că ești salvat prin credința în Isus pentru că prietenii se dau mari cu apartamentele pe care le au, cu mașinile din garaj, totul se învârte în jurul banilor și a bunurilor, cum să nu te coste pe tine mântuirea nici un leu? Nu, nu costă - am ajuns să fim mult prea mândri ca să putem accepta un asemenea gest de iubire din partea lui Dumnezeu; am ajuns puternici, măcar că fără sănătate de la Dumnezeu nu am fi fost decât un alt număr de înregistrare de la spitalul Floreasca. Am ajuns să cred că smerenia este un cost mult prea mare pe care oamenii nu și-l permit. Bătrânica a fost pusă la zid: „ori accepți strugurii gratis, ori pleci fără ei.” - Ecuația este simplă, noi încă nu suntem puși la zid, așteptăm să ne vină problemele, să ne vină necazurile, să ne vină amenzile, să ne vină certurile, să ne acapareze totul ca să putem îngenunchea în rugăciune și să mâncăm pe pâine Biblia. Dar poți să fii deștept acum cât ești bine să faci ceea ce mai devreme sau mai târziu oricum vei face însă cu cât faci mai repede, cu atât viața ta va avea o altă traiectorie și bineînțeles că poate fi spre binele/binecuvântarea ta, fie spre rău/blestem.