Acum 10 luni mi-am cumpărat această plantă, am citit și eu despre ea că ar fi benefică pentru dormitor și pe lângă acest detaliu aduce și o culoare plăcută în cameră. Recunosc faptul că nu sunt nici florar, nici pădurar nici grădinar, sunt stângaci, au fost zile când țipa biata de ea după apă de izvor, apă de munte, din Eufrat...probabil la ce sete avea se mulțumea totuși și cu apa ținută într-o sticlă de plastic luni de zile. Mi-a plăcut rezistența ei în ciuda stângăciilor mele însă în această seară am băgat-o în seamă și două mari bucăți din ea erau putrezite, nu am mai avut răbdare să vină rezultatele de la IML, am întrebat-o rapid pe mama de ce s-au stricat acele două bucăți din floare iar răspunsul mamei m-a pus pe gânduri: „Așa se mai întamplă cu florile, se mai ofilește câte una sau putrezește...așa e și cu organismul nostru.. se mai strică o măsea, mai apare o durere.” - Am curățat floarea și m-am gândit că adesea în viață mai am și pierderi fie de ordin social, financiar sau spiritual dar învăț de la această floare că își vede de drum, nu a intrat în depresie pentru pierderea suferită ci s-a uitat că au mai răsărit noi rădăcini, adică am pierdut două dar au răsărit alte 7 care par a fi puse pe treabă. Tendința este într-adevăr să vezi doar pierderi și să nu vezi câștigul/binecuvântările date în dar de Dumnezeu. Poate că ai pierdut pe cineva drag, fie deces, fie a ales să nu mai fie lângă tine...uită-te câți oameni te iubesc și mergi mai departe. Poate ai pierdut o afacere sau ai avut un eșec profesional, bine ai venit în clubul celor care au pierdut...dar vreau să îți spun că sunt mai bine decât mulți oameni cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu măcar că am pierdut mult. Poate nu ești cea mai credincioasă persoană, știi că ai păcătuit, știi că ai fost un om cu frică de Dumnezeu, că te rugai, că citeai din Biblie și ceva..parcă s-a ofilit dar adu-ți aminte de zilele când cu bucurie te rugai, citeai din Biblie sau trăiai cu frică de Dumnezeu, dacă te vei ridica și vei lua decizii noi și bune, vei vedea cum vei înflori mai mult decât ai fost vreodată. Și vreau să mai spun un lucru...de această floare m-am îngrijit eu..așa stângaci, am o floare ce a postit în multe zile din lipsa grijei mele însă de mine, de tine nu se îngrijește un om, ci însuși Dumnezeu, un Dumnezeu care te ține în viață, ne trezim dimineața spunem noi în mod normal, dar nu este normal căci mulți se pun să dorm și nu se mai trezesc. Dumnezeul acesta se îngrijește să poți vedea, să poți munci, să poți relaționa, să poți trăi, să poți zâmbi. Învață de la floare și nu-ți opri viața pentru a număra petalele ofilite și a aștepta să te ofilești de tot ci mergi mai departe numărând ceea ce Dumnezeu îți oferă, ceea ce realizezi, oamenii apropiați, prietenii, familia, oportunitățile de muncă, de slujire, de relaționare. Că vrem sau nu, uneori trebuie să învățăm și de la natură.

Am terminat de citit o carte din Biblie, de unii ignorată, de alții interzisă, o carte despre care îmi amintesc că mi s-a zis pe când eram adolescent, că nu am voie să o citesc până la 18 ani..Cartea Cântărilor. Lăsând la coșul de gunoi motivele de neînțeles ale celor care nu acordă interes acestei cărți, am observat câteva lucruri interesante în carte. Mulți oameni râd de felul în care sunt făcute complimentele în această carte însă acest lucru se datorează faptului că uităm să privim detaliile din natură, uităm să privim creația lui Dumnezeu și dacă nu uităm, oricum nu avem timp de așa ceva, nu? Este mai ușor să spui: „Zâmbetul tău este așa de frumos precum un emoticon de pe WhatsApp” decât să fii creativ, să găsești în jur, chiar și în natură ceva ce ar ilustra cât mai bine zâmbetul persoanei, poate părea bizar ce spun dar decât să audă cineva că zâmbetul îi seamănă cu un rânjet de pe WhatsApp cu siguranță ar fi mult mai încântată dacă ar auzi: „Știi ce? Dimineața savuram o cană de lapte, era așa alb, m-am gândit că dințișorii tăi sunt asemenea laptelui, curați și albi” - da, poate sună bizar, dar în adâncul inimii oricine ar aprecia un compliment creativ, de calitate, din inimă, decât ceva superficial sau deloc și motivul pentru care poate suna bizar este pentru că nici nu prea auzim în jurul nostru așa ceva, nu-i așa? În capitolul 7 chiar în primul verset este scris: „Ce frumoase îți sunt picioarele în sandalele tale” - Știi ce înseamnă asta? Înseamnă că omul respectiv și-a făcut timp să se uite la cum sunt picioarele în sandalele acelei femei, poate părea penibil, poate părea ceva micuț dar frumusețea stă defapt în detalii și în lucrurile mărunte. Poate că spui: „ce rost ar avea să îi spun că îmi plac mâinile lui că sunt frumoase, muncitoare?” Tocmai o astfel de apreciere poate da tărie mâinilor să muncească în continuare, să fie îngrijite în continuare. Cum poate fi alimentată dragostea ? Este o muncă zilnică, o muncă frumoasă, o muncă ce necesită uneori o floare, alteori un mic dejun surpriză, alteori un compliment unic, uneori o îmbrățisare. Zilele trec de multe ori fără ca cel cu care ai ales să trăiești toată viața să se simtă iubit/apreciat și pe măsură ce trec se adună frustrare, se adună întristare. Dacă ești căsătorit/ă - fă o călătorie prin Cartea Cântărilor, inspiră-te de acolo, prețuiește pe cel/cea de lângă tine pentru că am observat această realitate tristă într-un număr măricel de familii - o dată căsătoriți, nivelul de apreciere scade. Mai este un sfat în Biblie în Proverbe 5:19, o sugestie pentru bărbații căsătoriți dar nu este greșit ca și femeile căsătorite să ia în considerare sugestia: „fii amețit/îndrăgostit continuu de dragostea ei.” - este vorba de alegere, este vorba de o decizie pe care o poți lua. Ce mai aștepți? :)

Salutare ! Este primul subiect pe care îl deschid pe această platformă și sper să fie de folos cât mai multor persoane. Sunt genul de persoană care caută să simtă cu cel din jur său, de aceea cât pot de mult încerc să ajut, în orice mod posibil oamenii din jur dar am identificat o problemă de-a lungul timpului și anume: am observat că omul uită să mai spună și un „Mulțumesc”, uită să exprime într-un fel recunoștința și de multe ori consideră că se cuvine să fie ajutat. Ei bine, acest fapt m-a consumat de multe ori, nu, nu am așteptat laude nici de la ei, nici de la biserică, dar o umilă și micuță formă de recunoștință mi-aș fi dorit, mi-ar fi dat aripi să merg mai departe. Această frustrare dacă o pot numi așa, m-a împins până acolo încât de multe ori am renunțat la a mai ajuta, la a mai sluji, însă acum 3 săptămâni am ascultat o predică ce a avut un impact imens asupra vieții mele și am să dau un exemplu după care voi atașa și link-ul către mesaj. Spune în Sfânta Scriptură să nu fim doar niște ascultători ci și împlinitori ai Cuvântului! Ei bine, la puțin timp după ce am auzit acel mesaj am făcut ceva, am ajutat sau ca să folosesc un termen din predică, am slujit ( citez: „Când îi spui lui Dumnezeu că vrei să Îi slujești, El te trimite la oameni” ) - domeniul? mai puțin relevant. Consider că mi-am făcut treaba bine în schimb zilele au trecut și nu am primit nici măcar un simplu „Mulțumesc” - și voi folosi un exemplu pentru a fi mai clar, dacă tu mă chemi să îți schimb o roată la mașină și îmi dai 30 de lei, doar bunul simț te poate împinge să mai spui și „Mulțumesc” , dar dacă vin și te ajut fără să îmi dai un leu, pe lângă bunul simț mai există și gândul că mulțumirea este o formă de recunoștință. În sfârșit, într-o zi iar a venit gândul în mintea mea: „Ia uite, nici măcar un mulțumesc nu spune” și parcă norișorii cu ploaie de toamnă începeau să se adune deasupra sufletului meu, moment în care au venit în mintea mea gândurile din această predică și atunci am spus cu voce tare: „Eu slujesc lui Dumnezeu ! Eu slujesc lui Dumnezeu, este treaba mea între mine și Dumnezeu, nerecunoștința unui om, nu este treaba mea, ci este treaba lui între el și Dumnezeu” - de îndată ce am spus aceste cuvinte, a dispărut orice necesitate de a primi un „Mulțumesc”, mulțumirea mea era că am ascultat de Dumnezeu. Deși eram împăcat cu situația, deși eram gata să ajut iar dacă ar fi apelat la mine acea persoană, deși eram gata să nu mai aștept nici un fel de mulțumire de la om, după câteva ore primesc telefon: „Mulțumesc pentru ceea ce ai făcut ! Ai făcut o treabă bună!” - Wow. Este posibil ca acel telefon să îl fii primit indiferent de cum aș fi reacționat eu cu câteva ore mai devreme, dar diferența este că am înțeles și practic că slujirea este treaba mea între mine și Dumnezeu, recunoștința/mulțumirea omului este un bonus, dacă ea vine, mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea și dacă nu vine, mulțumesc lui Dumnezeu oricum căci mi-am putut face partea mea ! Înțelegând aceste adevăruri și punându-le în practică, vom fi mai fericiți, mai independenți de reacțiile oamenilor și mai dependenți de Dumnezeu ! Îmi doresc din toată inima ca aceste gânduri să îți fie de folos și fă-ți timp să asculți acest mesaj https://www.youtube.com/watch?v=E-J21gukVv8&t=3978s

Depinde foarte mult de învățătura in care a crescut fiecare, depinde de principiile fiecăruia. Este dureros sa vad că oamenii își impun propriile păreri (argumentate sau nu), le fac legi și se întreabă: "fraților cum puteți privi diferit fata de mine?". După cât am studiat eu până acum, am înțeles că Dumnezeu vrea ca omul sa se căsătorească (cu excepția famenului), Dumnezeu nu baga pe nimeni cu forța în viața cuiva. Am avut zile întregi de post și rugăciune zicând " Doamne daca Tu spui... eu accept". Eu unul am crescut într-o învățătura in care nu se concepea ca cei doi sa nu se fii păstrat până la căsătorie și acest gând m-a urmărit toată viața, indiferent cat de departe am fost de Dumnezeu și ocazii am avut foarte multe. Eu nu pot sa spun că este greșita căsătoria cu o fata nevirgina și nici cu o fata virgina, inima fiecăruia va decide acest lucru. Eu unul am văzut că nu pot sa trec peste acest lucru indiferent cat de faina era persoana in prezent, pur și simplu eram dezamăgit, plin de gânduri și cu temeri, nu puteam să văd persoana respectiva în toată frumusețea ei așa cum era. Probabil ca acest blocaj l-am avut din cauza învățăturii in care am crescut. Pentru alte persoane virginitatea nu mai reprezintă o virtute și atunci ele pot accepta ușor o fata sau un băiat care nu au avut experiențe sexuale. Eu unul după 4 încercări de a avea o relație in vederea căsătoriei am văzut că nu pot trece efectiv din toată inima peste vestea: "nu mai sunt virgina" și din punct de vedere biblic nu greșesc cu nimic pentru că eu nu pun la îndoiala iertarea păcatului, eu nu pun la îndoiala curăția persoanei în Hristos însă aceste lucruri nu ma pot forța să mă căsătoresc cu cea cu care practic nu mă pot uni, dar cu siguranță că o fata care nu mai este virgina poate găsi un bărbat bun, cunosc cazuri.