Cu ani în urmă în Europa o văduvă săracă avea un copil tare bolnav, avea nevoie de fructe dar era iarna și fructele erau scumpe (stați să vină decembrie să vedeți prețurile fructelor la Carrefour de ne iau portofelele razna - apoi gândiți-vă cât de scumpe erau în acea vreme fără capitalism și atâția conservanți). A văzut văduva într-o zi struguri în sera regală dar erau la fel de inaccesibili precum fructele din magazin. S-a întâmplat însă ca prințesa să o zărească pe văduvă cum se uita tristă și după ce au avut un dialog, prințesa a tăiat un ciorchine mare și l-a dat văduvei care i-a oferit ca plată câțiva bănuți dar prințesa a spus: „Nu pot să iau banii tăi. Tatăl meu este împărat și nu are nevoie de monedele tale. Poți avea strugurii gratuit, dar cu bani nicidecum.” - Acesta este gândul citit printre rânduri în Septuaginta, Psalmul 16 - „Tu (adică Dumnezeu) ești Domnul meu, Tu nu ai nevoie de bunătatea mea”. De-a lungul anilor într-o viață, omul caută ca să își aducă recunoștința/ofrandele față de ceva spiritual ce consideră el că merită atenția lui și împins de dogme și de cine știe ce încredințări ciudate ale unor pastori sau „pastori”, preoți și alte ființe asemănătoare ajunge să-și consume energia, uneori banii, timpul, rațiunea fără de folos. Bătrânica cine știe ce bani avea de dat prințesei, probabil nici 2 gume „Turbo” nu ar fi putut cumpăra prințesa și am putea spune că este bun simț din partea bătrânei însă în același mod poate fi mai degrabă înțeles ca o insultă adusă familiei regale. Dar ce o fi primit acea bătrânică gratis până atunci în viață? Să ne gândim puțin la noi: într-o lume atât de capitalistă, într-o lume în care toată lumea suge sânge(bani) de la tine mai rău decât tânțarii, într-o lume de așa mulți profitori, într-o astfel de lume să auzi că sufletul tău...ceea ce ai mai de preț, poate fi salvat, iertat doar prin credința în Isus? Crezând că El a murit și a înviat? Poftim? Adică fără pomeni? Fără drumuri până la Meka? Fără să arunci bombe la metrou și să strigi „Allah Akbar”? Fără să dai bani și fără să primești acatiste pentru iertarea păcatului? Da..este bizar dar acesta este darul, cadoul lui Dumnezeu pentru noi, pentru fiecare în parte. Este greu de acceptat pentru că am observat până acum în viață că dacă cineva îți oferă ceva gratis deobicei este fără valoare, ori are ceva defecte, ori nu mai avea loc prin casă și era oricum plin de pânze de păianjeni - Dumnezeu oferă salvarea sufletului prin credința în Isus, culmea că tot El oferă credința dar o oferă prin Cuvântul Său (adică Biblia), aceasta este ecuația cea mai simplă posibilă dar modificată de oameni, încărcată cu variabile și necunoscute care nu își au locul acolo și din păcate viețile multor oameni au avut de suferit din cauza acestor modificări. Este greu să spui că ești salvat prin credința în Isus pentru că prietenii se dau mari cu apartamentele pe care le au, cu mașinile din garaj, totul se învârte în jurul banilor și a bunurilor, cum să nu te coste pe tine mântuirea nici un leu? Nu, nu costă - am ajuns să fim mult prea mândri ca să putem accepta un asemenea gest de iubire din partea lui Dumnezeu; am ajuns puternici, măcar că fără sănătate de la Dumnezeu nu am fi fost decât un alt număr de înregistrare de la spitalul Floreasca. Am ajuns să cred că smerenia este un cost mult prea mare pe care oamenii nu și-l permit. Bătrânica a fost pusă la zid: „ori accepți strugurii gratis, ori pleci fără ei.” - Ecuația este simplă, noi încă nu suntem puși la zid, așteptăm să ne vină problemele, să ne vină necazurile, să ne vină amenzile, să ne vină certurile, să ne acapareze totul ca să putem îngenunchea în rugăciune și să mâncăm pe pâine Biblia. Dar poți să fii deștept acum cât ești bine să faci ceea ce mai devreme sau mai târziu oricum vei face însă cu cât faci mai repede, cu atât viața ta va avea o altă traiectorie și bineînțeles că poate fi spre binele/binecuvântarea ta, fie spre rău/blestem.

De ce nu este bine să mergi la biserică ? Măcar că poate avea și câteva avantaje totuși de ce nu este bine să mergi la biserică? Nici nu mai pomenesc de faptul că pentru mai bine de 50% din oameni duminica înseamnă și singura zi liberă din săptămână, singura zi în care pot dormi fără alarme, pot să viseze liniștiți, să se uite la ceas și apoi să se rostoglească încă umpic în pat trăgând poate chiar mai bine draperiile să se asigure că razele jucăușe ale soarelui nu îi vor deranja. Nu, nu este bine să mergi la biserică pentru că este mai confortabil să stai în propria-ți locuință sau de vorbă cu porumbeii în parc spunându-le cât ești tu de singur, cât ești tu de evitat de oameni și cât de mult ți-ai dori să ai prieteni. Nu este bine să mergi la biserică pentru că dacă te duci există riscul de a întâlni oameni care au aceleași pasiuni ca ale tale (pe pielea mea am observat), poți întâlni oameni cărora să le pese de tine..oameni care atunci când nu te mai văd iau telefonul în mână și te sună, te invită la o cafea să povestiți. Când te-a sunat cineva ultima oară să te întrebe strict ce mai faci fără să aibe nevoie de un anumit ajutor? Porumbeii pot fi buni ascultători, ei oricum sunt interesați de carbohidrații pe care îi arunci pe jos dar un om poate simți cu tine, poate fi alături de tine, dar cine își dorește așa ceva? Nu, nu este bine să mergi la biserică pentru că orice schimbare doare mai ales pe măsură ce anii trec, oamenii sunt mai iritați când vine vorba de o modificare a stilului de viață. Ai ținut umbrela 10 ani de zile sub cuier? Să-l ferească sfinții pe musafirul care pune umbrela în altă parte, nu se va alege decât cu cea mai scurtă vizită din istorie făcută unui om. Defapt schimbările în rău sunt mai acceptate, altfel nu-mi explic nici cazul Caracal, nici cârciuma împânzită de oameni trecuți de vârsta a doua. Problema este la o schimbare în bine, deobicei doare, uneori presupune să te faci preș în viață pentru ca alții să calce pe tine, alteori presupune renunțare la ambiții, renunțare la egoism, renunțare la plăceri dăunătoare și trupului într-un final dar și sufletului. Cine și-ar dori necazul acesta de a fi un om mai bun? Nu, nu este bine să mergi la biserică pentru că societatea a reușit să ne țină cu ochii cât cepele și inima cât puricele în fața unui ecran colorat pe nume televizor alimentându-ne emoțiile cu ***, scandal și sânge (regula celor „3 S” din jurnalism, specialiștii știu despre ce vorbesc) – nu este bine să mergi la biserică pentru că acolo aflii adevăratele valori ce contează în viață, acolo inima ți se face cât puricele când vezi un om venind în cârje și în urma rugăciunilor Dumnezeu îl vindecă și pleacă de la biserică pe picioarele lui, fără cârje (am fost prezent când s-a întâmplat așa ceva deci nu vorbesc prostii); acolo ți se fac ochii cât cepele și ai nevoie de un asistent să îți închidă gura căscată când auzi și vezi tineri ce se drogau și au fost eliberați de Dumnezeu, oameni din lumea interlopă ce au renunțat la bani, nume, influență când au înțeles cine sunt ei și cine este Dumnezeu, oameni cu studii și oameni fără studii cu vieți transformate de Dumnezeu. Dar nu este bine să mergi la biserică să auzi și să experimentezi astfel de lucruri pentru că există posibilitatea de a-L întreba pe Dumnezeu: „Exiști? Vreau să Te văd în viața mea” – o posibilitate de care firește nu s-ar bucura nici societatea, nici mulți din prieteni, nici o parte din rude și mai ales..nici Diavolul. Nu, nu este bine să mergi la biserică pentru că în viață oamenii îți greșesc și ești hotărât să îi pedepsești, indiferent sub ce formă, vrei să fii îndreptățit, vorba românului: „Îi arăt eu lui !” și cu siguranță că ai argumente raționale și ești ferm în hotărârea ta dar dacă ajungi cumva la biserică într-un astfel de moment al vieții, planurile îți vor fi date peste cap pentru că acolo vei afla că pentru tine a murit Cineva, deși nu erai încă născut, deși după ce te-ai născut ai trăit ani de zile fără să ai habar sau și mai rău, având habar; acolo vei afla că deși prin viața ta, prin alegerile tale nu ai fii meritat să fii iubit de Dumnezeu, totuși El te iubește așa cum ești, unul din versetele bizare din Biblie pentru rațiunea umană spune: „(Dumnezeu) care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi” cu alte cuvinte pe mine mă numește copil al Său sau un om iertat măcar că eu de fel nu sunt, doar prin Isus pot fi. Te duci la biserică având o hotârâre în inima ta și pleci de acolo înțelegând că Cineva te iubește măcar că nu meriți și că exact aceeași atitudine trebuie să o ai și tu, iubind mai ales pe cei ce nu sunt de iubit, care au făcut din întristarea ta un adevărat sport. Nu-i așa că nu merită? Nu mai bine lași sufletul să dea „seen” la acest mesaj și să îți vezi mai departe liniștit de viață ? În final vreau să completez cu un fapt real ce a avut loc într-adevăr acum mult timp dar încă este relevant: ne spune Biblia despre niște băieți buni, băieții lui Core, au ajuns să scrie psalmi deci fie cântece, fie poezii.– Tatăl lor, care ghici cum îl chema? Exact, Core – a fost un om ce s-a răsculat și a adunat și câțiva oameni de partea lui, vroiau să facă exact opusul a ceea ce Dumnezeu a spus să facă și au sfârșit printr-o moarte tragică, demnă de SF.. s-a deschis pământul și i-a înghițit (mi se face pielea de găină când mă gândesc la această imagine). Bun, într-una din scrieri, băieții lui Core zic așa: „Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu decât să locuiesc în corturile răutăţii!” Psalmul 84 pentru curioși. Sătui de răutatea pe care ei o vedeau la tatăl lor și la prietenii lui, ei au ajuns să afirme că mai bine să stea o zi la biserică decât aproape 3 ani în alte locuri. Așadar nu este bine să mergi la biserică pentru că poate ești mulțumit cu răutatea pe care o vezi în jur, poate că nu vrei să aduci o schimbare în familia ta, la locul de muncă, la cămin sau facultate, de ce să fim complici la a face lumea în care trăim să fie o lume mai bună? Nu, nu este bine să mergi la biserică totuși eu voi merge dar fiind duminică dimineața m-am gândit că poate aceste gânduri te vor ajuta să iei decizia cea bună.

Acum 10 luni mi-am cumpărat această plantă, am citit și eu despre ea că ar fi benefică pentru dormitor și pe lângă acest detaliu aduce și o culoare plăcută în cameră. Recunosc faptul că nu sunt nici florar, nici pădurar nici grădinar, sunt stângaci, au fost zile când țipa biata de ea după apă de izvor, apă de munte, din Eufrat...probabil la ce sete avea se mulțumea totuși și cu apa ținută într-o sticlă de plastic luni de zile. Mi-a plăcut rezistența ei în ciuda stângăciilor mele însă în această seară am băgat-o în seamă și două mari bucăți din ea erau putrezite, nu am mai avut răbdare să vină rezultatele de la IML, am întrebat-o rapid pe mama de ce s-au stricat acele două bucăți din floare iar răspunsul mamei m-a pus pe gânduri: „Așa se mai întamplă cu florile, se mai ofilește câte una sau putrezește...așa e și cu organismul nostru.. se mai strică o măsea, mai apare o durere.” - Am curățat floarea și m-am gândit că adesea în viață mai am și pierderi fie de ordin social, financiar sau spiritual dar învăț de la această floare că își vede de drum, nu a intrat în depresie pentru pierderea suferită ci s-a uitat că au mai răsărit noi rădăcini, adică am pierdut două dar au răsărit alte 7 care par a fi puse pe treabă. Tendința este într-adevăr să vezi doar pierderi și să nu vezi câștigul/binecuvântările date în dar de Dumnezeu. Poate că ai pierdut pe cineva drag, fie deces, fie a ales să nu mai fie lângă tine...uită-te câți oameni te iubesc și mergi mai departe. Poate ai pierdut o afacere sau ai avut un eșec profesional, bine ai venit în clubul celor care au pierdut...dar vreau să îți spun că sunt mai bine decât mulți oameni cu ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu măcar că am pierdut mult. Poate nu ești cea mai credincioasă persoană, știi că ai păcătuit, știi că ai fost un om cu frică de Dumnezeu, că te rugai, că citeai din Biblie și ceva..parcă s-a ofilit dar adu-ți aminte de zilele când cu bucurie te rugai, citeai din Biblie sau trăiai cu frică de Dumnezeu, dacă te vei ridica și vei lua decizii noi și bune, vei vedea cum vei înflori mai mult decât ai fost vreodată. Și vreau să mai spun un lucru...de această floare m-am îngrijit eu..așa stângaci, am o floare ce a postit în multe zile din lipsa grijei mele însă de mine, de tine nu se îngrijește un om, ci însuși Dumnezeu, un Dumnezeu care te ține în viață, ne trezim dimineața spunem noi în mod normal, dar nu este normal căci mulți se pun să dorm și nu se mai trezesc. Dumnezeul acesta se îngrijește să poți vedea, să poți munci, să poți relaționa, să poți trăi, să poți zâmbi. Învață de la floare și nu-ți opri viața pentru a număra petalele ofilite și a aștepta să te ofilești de tot ci mergi mai departe numărând ceea ce Dumnezeu îți oferă, ceea ce realizezi, oamenii apropiați, prietenii, familia, oportunitățile de muncă, de slujire, de relaționare. Că vrem sau nu, uneori trebuie să învățăm și de la natură.

Am terminat de citit o carte din Biblie, de unii ignorată, de alții interzisă, o carte despre care îmi amintesc că mi s-a zis pe când eram adolescent, că nu am voie să o citesc până la 18 ani..Cartea Cântărilor. Lăsând la coșul de gunoi motivele de neînțeles ale celor care nu acordă interes acestei cărți, am observat câteva lucruri interesante în carte. Mulți oameni râd de felul în care sunt făcute complimentele în această carte însă acest lucru se datorează faptului că uităm să privim detaliile din natură, uităm să privim creația lui Dumnezeu și dacă nu uităm, oricum nu avem timp de așa ceva, nu? Este mai ușor să spui: „Zâmbetul tău este așa de frumos precum un emoticon de pe WhatsApp” decât să fii creativ, să găsești în jur, chiar și în natură ceva ce ar ilustra cât mai bine zâmbetul persoanei, poate părea bizar ce spun dar decât să audă cineva că zâmbetul îi seamănă cu un rânjet de pe WhatsApp cu siguranță ar fi mult mai încântată dacă ar auzi: „Știi ce? Dimineața savuram o cană de lapte, era așa alb, m-am gândit că dințișorii tăi sunt asemenea laptelui, curați și albi” - da, poate sună bizar, dar în adâncul inimii oricine ar aprecia un compliment creativ, de calitate, din inimă, decât ceva superficial sau deloc și motivul pentru care poate suna bizar este pentru că nici nu prea auzim în jurul nostru așa ceva, nu-i așa? În capitolul 7 chiar în primul verset este scris: „Ce frumoase îți sunt picioarele în sandalele tale” - Știi ce înseamnă asta? Înseamnă că omul respectiv și-a făcut timp să se uite la cum sunt picioarele în sandalele acelei femei, poate părea penibil, poate părea ceva micuț dar frumusețea stă defapt în detalii și în lucrurile mărunte. Poate că spui: „ce rost ar avea să îi spun că îmi plac mâinile lui că sunt frumoase, muncitoare?” Tocmai o astfel de apreciere poate da tărie mâinilor să muncească în continuare, să fie îngrijite în continuare. Cum poate fi alimentată dragostea ? Este o muncă zilnică, o muncă frumoasă, o muncă ce necesită uneori o floare, alteori un mic dejun surpriză, alteori un compliment unic, uneori o îmbrățisare. Zilele trec de multe ori fără ca cel cu care ai ales să trăiești toată viața să se simtă iubit/apreciat și pe măsură ce trec se adună frustrare, se adună întristare. Dacă ești căsătorit/ă - fă o călătorie prin Cartea Cântărilor, inspiră-te de acolo, prețuiește pe cel/cea de lângă tine pentru că am observat această realitate tristă într-un număr măricel de familii - o dată căsătoriți, nivelul de apreciere scade. Mai este un sfat în Biblie în Proverbe 5:19, o sugestie pentru bărbații căsătoriți dar nu este greșit ca și femeile căsătorite să ia în considerare sugestia: „fii amețit/îndrăgostit continuu de dragostea ei.” - este vorba de alegere, este vorba de o decizie pe care o poți lua. Ce mai aștepți? :)

Salutare ! Este primul subiect pe care îl deschid pe această platformă și sper să fie de folos cât mai multor persoane. Sunt genul de persoană care caută să simtă cu cel din jur său, de aceea cât pot de mult încerc să ajut, în orice mod posibil oamenii din jur dar am identificat o problemă de-a lungul timpului și anume: am observat că omul uită să mai spună și un „Mulțumesc”, uită să exprime într-un fel recunoștința și de multe ori consideră că se cuvine să fie ajutat. Ei bine, acest fapt m-a consumat de multe ori, nu, nu am așteptat laude nici de la ei, nici de la biserică, dar o umilă și micuță formă de recunoștință mi-aș fi dorit, mi-ar fi dat aripi să merg mai departe. Această frustrare dacă o pot numi așa, m-a împins până acolo încât de multe ori am renunțat la a mai ajuta, la a mai sluji, însă acum 3 săptămâni am ascultat o predică ce a avut un impact imens asupra vieții mele și am să dau un exemplu după care voi atașa și link-ul către mesaj. Spune în Sfânta Scriptură să nu fim doar niște ascultători ci și împlinitori ai Cuvântului! Ei bine, la puțin timp după ce am auzit acel mesaj am făcut ceva, am ajutat sau ca să folosesc un termen din predică, am slujit ( citez: „Când îi spui lui Dumnezeu că vrei să Îi slujești, El te trimite la oameni” ) - domeniul? mai puțin relevant. Consider că mi-am făcut treaba bine în schimb zilele au trecut și nu am primit nici măcar un simplu „Mulțumesc” - și voi folosi un exemplu pentru a fi mai clar, dacă tu mă chemi să îți schimb o roată la mașină și îmi dai 30 de lei, doar bunul simț te poate împinge să mai spui și „Mulțumesc” , dar dacă vin și te ajut fără să îmi dai un leu, pe lângă bunul simț mai există și gândul că mulțumirea este o formă de recunoștință. În sfârșit, într-o zi iar a venit gândul în mintea mea: „Ia uite, nici măcar un mulțumesc nu spune” și parcă norișorii cu ploaie de toamnă începeau să se adune deasupra sufletului meu, moment în care au venit în mintea mea gândurile din această predică și atunci am spus cu voce tare: „Eu slujesc lui Dumnezeu ! Eu slujesc lui Dumnezeu, este treaba mea între mine și Dumnezeu, nerecunoștința unui om, nu este treaba mea, ci este treaba lui între el și Dumnezeu” - de îndată ce am spus aceste cuvinte, a dispărut orice necesitate de a primi un „Mulțumesc”, mulțumirea mea era că am ascultat de Dumnezeu. Deși eram împăcat cu situația, deși eram gata să ajut iar dacă ar fi apelat la mine acea persoană, deși eram gata să nu mai aștept nici un fel de mulțumire de la om, după câteva ore primesc telefon: „Mulțumesc pentru ceea ce ai făcut ! Ai făcut o treabă bună!” - Wow. Este posibil ca acel telefon să îl fii primit indiferent de cum aș fi reacționat eu cu câteva ore mai devreme, dar diferența este că am înțeles și practic că slujirea este treaba mea între mine și Dumnezeu, recunoștința/mulțumirea omului este un bonus, dacă ea vine, mulțumesc lui Dumnezeu pentru ea și dacă nu vine, mulțumesc lui Dumnezeu oricum căci mi-am putut face partea mea ! Înțelegând aceste adevăruri și punându-le în practică, vom fi mai fericiți, mai independenți de reacțiile oamenilor și mai dependenți de Dumnezeu ! Îmi doresc din toată inima ca aceste gânduri să îți fie de folos și fă-ți timp să asculți acest mesaj https://www.youtube.com/watch?v=E-J21gukVv8&t=3978s