”Care a fost cea mai frumoasă poveste de iubire a tuturor timpurilor? Orice zi este perfectă pentru a vorbi despre iubire. Dacă ai întreba oamenii despre cea mai cunoscută poveste de iubire a tuturor timpurilor probabil ai obține multe răspunsuri diferite. Unii ar spune Romeo și Julieta sau Paris și Elena. Toate cele menționate în definitiv creionează povești de iubire adevărate. Dacă însă ți-aș spune că cea mai frumoasă poveste de iubire despre care ai auzit vreodată este cea care te implică pe tine? Cum ai reacționa? A fost odată ca niciodată o lume pierdută în păcat, incapabilă să dobândescă dreptatea și să urmeze legea așa cum a fost scrisă. Întreaga omenire a fost condamnată din cauza incapacității ei de a urma poruncile lui Dumnezeu. Era o perioadă în care nu mai exista nici o speranță. Poate că oamenii nu știau asta, însă aveau nevoie de cineva care să le arate calea cea dreaptă. Dumnezeu a văzut că erau fără scăpare, știa că trebuie să facă ceva pentru acești oameni ai Săi pe care i-a iubit. Dumnezeu știa că există o singură cale prin care putea salva lumea și a hotărât. El urma să-L trimită pe pământ pe singurul Său Fiu. Acesta avea să ne salveze pe toți. Indiferent de ce facem, dragostea Lui Dumnezeu față de noi nu va eșua niciodată. Este iubirea în cea mai pură formă, o iubire necondiționată. Este cea mai prețioasă formă de iubire care a existat vreodată și da, El te iubește în felul acesta. Este cu adevărat cea mai măreață poveste de iubire a tuturor timpurilor.”

"Avionul spre Paris mai avea câteva minute până la decolare. Ultimul pasager după care stewardesa a închis ușa avionului, era o fetiță. A urcat singură în avion, cu biletul în mână, și-a căutat atentă locul și s-a așezat pe scaunul liber care era lângă mine. Se vedea că este o fetiță educată, încrezătoare și inteligentă. S-a uitat la mine, mi-a zâmbit, apoi a scos o carte și a început să coloreze. În ciuda vârstei fragede, cel mult 8 ani, nu avea gesturi de nervozitate sau neliniște la decolarea avionului. Zborul nu a fost deloc plăcut. A fost furtună și multe turbulențe. La un moment dat, o zguduitură puternică a făcut ca toată lumea să devină foarte agitată și nervoasă. Fetița de lângă mine și-a păstrat calmul și seninătatea în tot acest timp... "Cum o fi reușit și de unde atâta calm?" gândeam privindu-i chipul senin, în timp ce o femeie mai gălăgioasă a întrebat-o: - Fetițo, ție nu ți-e frică? - Nu doamnă... i-a răspuns fetița, și uitându-se la cartea ei a continuat: - Tatăl meu este pilotul... Pe parcursul călătoriei noastre, a vieții pe Pământ, ne vom întâlni cu evenimente care ne vor zgudui ca într-o turbulență. Vor fi momente când nu vom mai simți pământul sub picioare și picioarele noastre nu vor călca pe un teren sigur. Nu vom avea de ce să ne sprijnim... vom fi nesiguri. În vremuri ca acestea trebuie să ne amintim că Tatăl nostru este pilotul..." __________________ Autor necunoscut Text preluat https://www.facebook.com/AlegeViata09/

;) This post was edited by Daniela T at August 23, 2021 3:16 PM EEST

De ce-mi pierd uneori? De ce-mi pierd uneori iubirea şi-mi plânge inima uscată, — ori am nevoie iar de sete, să nu uit apa niciodată? De ce-mi pierd uneori credinţa şi zac învins în întristare, — ori am nevoie de înfrângeri, să pot să mă ridic mai tare? De ce-mi pierd uneori seninul şi plâng cu zarea sfâşiată, — ori am nevoie de-ntuneric, să caut lumina mai curată? De ce-mi laşi uneori prea goală divina inimii-ncăpere, — ori am nevoie iar de-o moarte, să gust mai dulce-o înviere? De ce cad uneori sub lespezi de apăsare şi tristeţe, — ori am nevoie-aşa să-Ţi caut, mai dulci ale luminii Feţe? De ce-mi pleci uneori, Isuse, şi parcă-mi piere viaţa-n mine, — ori am nevoie să-mi văd astfel, ce gol şi mort sunt fără Tine? Traian Dorz