Madalina Coros Una dintre cauzele îmbolnăvirii omului este faptul că acesta nu își trăiește propriul adevăr autentic. Când omul nu își onorează existența, sinele unic, nu își acceptă sentimentele și simțirea, nu-și exprimă și manifestă propriul adevăr, subconștientul transmite câmpului neuronal și tuturor celulelor că "mașinăria trup" este o eroare.  Celulele corpului procesează aceste informații și inițiază procesul de autodistrugere.  Ni se spune de mici copii - " Nu ai voie aia ! " - " Este rușinos să faci asta! " - " Pentru că ai făcut acel lucru, o să se supere pe tine mama, tata, sau alte persoane. " - " Pentru că ai spus asta, o să fii pedepsit. " - " Pentru că faci acel lucru, X nu o să te placă, nu se va mai juca cu tine." - " Dacă  te mai comporți sau vorbești așa, bunica nu te mai primește la ea" - Ni se implementează în subconștient aceste tipare limitative, colective, și astfel gândirea noastră, simțirea și manifestarea trăirilor noastre trec prin filtrele acestor concepte, modelându-ne, formându-ne ca și indivizi.  Suntem setați la nivel mental, de mici, că trebuie să avem un anumit comportament, să vorbim într-un anumit fel, să fim  într-un anumit fel, pentru a fi acceptați în societate, pentru a fi  plăcuți de cei din jur și integrați.  Învățăm că trebuie să dăm ceva la schimb tot timpul pentru a fi acceptați  și așa începe lupta pentru supraviețuire.   Ajunși adulți constatăm că facem foarte multe alegeri care nu neapărat ne reprezintă. Jucăm un rol diferit cu fiecare persoană cu care interactionam, funcție de felul cum o percepem pe aceasta și de așteptările pe care considerăm că le are de la noi. De puține ori se întâmplă să întâlnim persoane în preajma cărora ne oferim libertatea de a exprima ceea ce simțim, gândim sau ne dorim cu adevărat.   Ne temem de a nu fi judecați, criticați, respinși. Ducem o luptă continuă cu noi pentru a obține aprecierea, validarea de la cei din jur.   Acceptăm anumite comportamente deși ne produc disconfort, suferință, umilință. Acceptăm să facem diferite lucruri deși nu ne dorim. Ne străduim să fim într-un anumit fel doar pentru a nu supăra o persoană anume, etc... Toate aceste lucruri ne consumă energia, sufletul, puterea vitală. Ne trezim că suntem obosiți de viață, fără vlagă, fără poftă de a trăi. Ne trezim că suntem nemulțumiți de viața pe care o avem, de oamenii cu care conviețuim sau interacționăm, de ceea ce simțim. Constatăm că viața pentru noi a devenit o luptă, și a trăi este o povară. Găsim cu greu resurse să reușim să ne atingem țelurile. Devenim niște roboți pentru care viața reprezintă un șablon de urmat . ( Casă- job- casă- job- casă, etc... )