Al cerului dulce miros autor: Nichifor Nicu 08/10/2020. ora: 01:50 Cândva se va ști despre mine c-am fost trecător pe pământ Și tot ce-am făcut rău sau bine, rămâne în urmă un cânt. Cândva voi pleca-n veșnicie și tot ce-am făcut aici jos Va fi doar un cânt de-armonie, sau un zgomot adânc, rușinos. Cândva, peste timp când viața, va fi la sfârșit de hotar Rămâne în urmă speranța sau gustul puternic, amar. Și-atunci nimic, niciodată nu voi mai putea corecta Căci tot ce-am făcut eu odată, în bine sau rău va schimba. Apare un semn de-ntrebare, trăiesc eu sau nu în Hristos, Sunt eu oare mâini și picioare și ochii acelui de jos ? Sunt gata de jertfa oricând, sunt gata să-mbrac eu orfanul, Sau sunt eu legat de pământ și domn îmi este doar banul ? Un singur lucru-mi doresc și lupt pentru el orice-ar fi Ca orice-ar veni, cât trăiesc, să fiu un exemplu-ntre vii. Să las la al vieții apus, al cerului dulce miros, Și-apoi să mă-ndrept spre Isus cântând plin de har, bucuros. Așa să-mi ajute Hristosul, dorința să se-nfăptuiască S-arăt prin trăire frumosul și dragostea-n suflet să-mi crească Să stau în picioare când valul e gata să-mi rupă catargul, Și-atunci când aproape e malul, ochii-mi să vadă stindardul. Amin

Robi ai minciunii autor: Nichifor Nicu 07/10/2020. ora: 19:20 Unii, nu puțini, au ajuns robi ai minciunii Și vâslesc spre rătăcire, crezând că e bine-așa Sunt legați în lanțuri grele și robiți de viclenie Nu mai vor să-L recunoască pe Hristos din Golgota. Sunt atenți la tot ce mișcă, sfâșie tot ce găsesc Stăruiesc pe zi ce trece în minciuni de alt nivel Ei nu au nici conștiință, nici regrete, nici păreri Ei doar duc în rătăcire, orice om, în orice fel. Angajati cu normă-ntreagă, trei schimburi la foc armat Mint în orișice secundă, fără de vreo remușcare Se hrănesc cu satisfacție din minciuna lor deșartă Ei nu au deloc rușine, nu au nici o înfrânare. De când soarele răsare și pân-la apusul lui Fac progrese în minciună, ei distrug tot ce-i frumos Și de îndrăznești cumva să le spui că e greșit Ți se reproșează-n față că ești foarte caraghios. Un progres de nedescris, vor s-atingă subsemnații Au idei, au și putere, sunt cu vorbele la ei Dacă ai vreo contradicție și încerci să-ți spui părerea Ei sunt gata să te-arunce, drept momeală printe lei. Astăzi eu le-aduc aminte, de cuvântul din scriptură Și îi sfătuiesc pe toți, de oriunde-n orice loc Nu vă mai jucați cu vorba, renunțați azi la minciună Că de nu, toți mincinoșii, vor fi aruncați în foc. Asta spune-apocalipsa, n-o spun eu și nici păstorii Așadar luați aminte, nu cumva să vă treziți Că în ziua glorioasă când pe nori apare, Domnul O să auziți cuvântul, „voi ați fost nelegiuiți”! Căci v-aștetaptă o răslplată, cum nici nu aveți habar Focul ghenei și pucioasa, moarte-a doua pentru veci Și de-acolo, niciodată, nu veți mai putea ieși Că aceasta-i imposibil, din iad în rai, nu poți să treci. This post was edited by Nicu Nichifor at October 7, 2020 8:09 PM EEST

Conectat la trăirile divine autor: Nichifor Nicu 04/10/2020. ora: 04:50 Când vorbești despre trădare și tu ești legat de ea, Ești fățarnic, n-ai valoare, cauți a te afirma. Nu poți spune de mândrie și să-i fi un rob supus, Asta-i prefăcătorie și nu ai nimic de sus. Nu poți arăta spre alții că-s dublicitari în umblet Când tu ocolești toți frații și ai vicleșug în cuget. Nu poți arunca cu pietre în acel ce se-ostenește Nu-i mai căuta defecte, mai bine, te pocăiește! Nu poți spune de gunoiul din ograda altcuiva Când la tine e noroiul și mizeria cea mai rea. Nu mai arăta cu mâna, doar spre alții, dragul meu Că-ți vei pierde și cununa și pe Sfântul Dumnezeu! Nu mai încerca mereu să arăți a om curat Când păcatul tău e greu și ai cugetul pătat. Caută să te sfințești, să-mplinești cu drag scriptura Căci așa cum tu trăiești, tot așa-ți vorbește gura. Nu-ncerca să-nvinuiești, pe nimeni în locul tău Că ai să păcătuiești și-L superi pe Dumnezeu. Asumă-ți ceea ce faci și învață să iubești Taci când trebuie să taci și când trebuie vorbești. Nu privi la ce fac alții, fii atent la viața ta Și iubește-i pe toți frații, nu îi mai tot judeca. Fiecare om pe lume, are câte un defect Dar are și lucruri bune, asta îl face perfect. Căci așa, plini de defecte ne-a iubit Isus Hristos Și ne-a dat zece decrete, să trăim armonios. Dar mai este o poruncă, fără ea nu poți trăi Iubește-l pe cel de-aproape și-astfel mântuit vei fi. Că-n iubire stă esența mântuirii-n general Dacă e doar aparența, asta poate fi fatal. Când iubești cu-adevărat pe acel de lângă tine, Omule, ești conectat la trăirile divine! Fii al cerului exemplu pentru cei din jurul tău Căci inima ta e templu” Fiului de Dumnezeu. Ține-al fericirii steag ridicat orice ar fi Să-l vadă orice pribeag pe Hristos ce va veni. Amin

Smintiți la suflet autor: Nichifor Nicu 06/09/2020. ora: 19:15 Ce realitate tristă și ce dublicitate Trăim într-o minciună, trăim o falsitate Suntem smintiți la suflet, suntem mințiți la greu Noi nu vrem adevărul, așa a fost mereu. Ne place lingușeala, ne place gâdilatul, Noi vrem să auzim doar ce ne spune altul… Facem pe protectorii, pe marii salvatori Suntem mici dumnezei jos, între muritori. Ne-apucat deodată să fim „civilizați” Ne-mpinge eroismul, să fim mai „educați” Acuma, dintr-o dată, am devenit eroi, Avem și mască, gata, putem lupta și noi. Pai dacă e așa, să-nceapă și distracția Să cânte „muzicanții” noi suntem satisfacția. Ce oameni caraghioși am devenit deodată Trăim nu-n realitate, ci-o lume desenată. Mai ne lipește lesa și lanțul, dragii mei Dar nu-i departe vremea și devenim căței. Dacă vom fi cuminți și nu vom ataca Primim și de mâncare și dreptul de-a mișca. Așa-i că nu ne place ce-am scris un pic mai sus ? Dar ăsta-i adevărul, nimic n-avem de spus. Ne tremură tot corpul de frică și de moarte De-aceea adevărul este așa departe. Treziți-vă creștini, știu, adevărul doare Dar el vă face slobozi, vă ține în picioare. De boală și de moarte, nu vă poate ferii Nici masca cea mai tare și de aur dac-ar fi. Trăiți în unitate, trăiți în armonie Stați soră lângă frate orice-ar urma, să vie. Căci unitatea Sfântă a fost aceea care Ne-a dat putere-n luptă și ne-adus salvare. Citiți toată Scriptura, rugați-vă mereu Să nu fiți duși cu preșul în ceasul cel mai greu. Căci toata-nțelepciunea și autoritatea A fost a Domnului ce a-nvins moartea.

N-avem pic de compasiune autor: Nichifor Nicu 28/08/2020. ora: 17:35 Unii din pură zgârcenie și din cruntă lăcomie Nu-i ajută pe orfani sau pe cei în sărăcie. Alții pe motiv că Domnul, semne nu le-a arătat Nu-ntind mâna, nu ajută, dorm adânc, de nemișcat. Ei așteaptă semne mari, chiar pe Moise, pe Ilie Altfel, nu mișcă un deget, dar vorbesc de veșnicie. Plină-i strada de săraci, cerșetori, copii orfani, Dar ai noștri „credincioși” nu vor fapte, ei vor bani. Când e vorba de o faptă, nimeni nu face nimic Poți să nu ai de mâncare, poți să mori chiar și de frig. Poți să plângi chiar de durere, chinuit de boală grea Nu le pasă, nu te-ascultă, ei nu simt durerea ta. Nimănui azi nu-i mai pasă dacă mori sau de trăiești De-ai acoperiș pe casă, sau pe drumuri pribegești. Fiecare-i pentru el, plasa lui să-i fie plină, Nimeni nu simte nimic, nici măcar un strop de vină. Ce lipsiți de simțăminte am ajuns toți să trăim, N-avem pic de compasiune, nu mai vrem nici să iubim. Am ajuns o scoică goală, fără Dragoste în ea Ne-au distrus atâtea reguli, ne-a distrus religia. Noi trăim după religie, de-aia suntem seci și goi, Am ajuns niște fantome, am ajuns niște strigoi. Hâdul interior se vede și se-arată tot mai rău, Am rămas fără iubire, fără strop de Dumnezeu. Ce trăim, nu este viață, e-o minciună colosală Este-un cancer netratat, este-o bubă și-i mortală. Tratamentul este simplu îl găsim doar în Scriptură Trebuie doar să iubim și să renunțăm la ură. Căci iubind pe cel de-aproape, învățăm al milei har Împărțind din ce avem, strângem sus, sus în hambar. Asta-nseamnă creștinism, asta-nseamnă bogăție Nu s-ajungi aici bogat, ci acolo-n veșnicie. Astăzi, dar să ne trezim și să facem fapte bune Să nu ne împotmolim în religii și-n doctrine. La aceast-am fost chemați, să fim sare și lumină Să aducem bucurie și Evanghelia divină.